Vreau un zambet :)

crxtina_iasi on Sunday 17 December 2006 - 00:00:02

Hello!!Ce faci Skip?:DTi-a placut la Roman?Ma bucur k ai venit si tu si a fost atmosfera mai putin"apasatoare".stii tu dc zic asta.. Ms mult pt.sustinere si buna dispozitie pe care o dadeai tutror Pup dulce si ne vedem la urmatorul concert..cand o mai fi el!

Uite ca mi-am facut timp sa mai scriu si in blog :) De ce am inceput cu mesajul asta? E simplu, e venit din partea Cristinei, care a fost la Roman vineri. Ce distractiee !!! Si ma bucur de o realizare, am adus zambete pe fetele unor persoane.

Deci nu pot uita cum au iesit baietii de la restaurant, iar eu stateam cu o parte din fani in receptie, dar nimeni nu zicea nimic, se uita toata lumea ca vitelul la DVD, pana am inceput eu sa zbier "HEEEELOOOOU !!" =)) si s-a uitat SHOP la mine si a zambit si mi-a zis ca o sa vorbim dupa concert.
Acesta a fost primul zambet. Nu a fost un zambet pentru ca as fi stat eu in maini si as fi facut ca un elefant, a fost acel zambet care prevestea ceva, o ploaie. Si ma asteptam sa fie una din acele ploi, care iti lasa un gol in suflet, care te inchide in casa. Camera este lipsita de lumina zilei, deci lipsita de viata, parca nici televizorul, nici calculatorul lumineaza palid, iar tu te uiti pe fereastra si vrei sa evadezi, sa te teleportezi in alt loc, unde caldura fizica se transpune in caldura sufleteasca.
Totusi, a fost o ploaie, dar una de vara, una din acele ploi in care te balacesti cu mare placere si dupa care apare un curcubeu. Ne-am balacit intr-o atmosfera speciala cu baietii, care au stat la poze, autografe si chiar la taclale. Iar curcubeul a fost senzatia pe care am avut-o cand am vazut fanutii fericiti, zambitori si razand la glumele mele tampite :))))

M-a intrebat cineva ce imi doresc de Craciun. Pai.. ceva material, poate vreun mp3 player sa nu ma mai plictisesc pe drumurile pe care le voi face de acum inainte, pentru ca tare nasol e sa mergi 3 ore cu microbuzul/trenul si sa te uiti la ce face lumea din jur :))) Dar cel mai mult mi-as dori sa ii vad pe cei dragi zambind.

O reclama TV geniala pentru sezonul asta, ar fi cu un slogan de genul "Zambeste sincer!" si sa arate cum zambesc oamenii dupa ce isi primesc cadourile.
Tu ce crezi? :)
Zambeste :*

Nu mai e misto :(

Blog-ul acesta e un pas spre un alt "eu". Da, incerc sa ma schimb. Incerc sa fiu mai bun. Incerc sa imi impartasesc filele sufletului cu tine, sa afli ce ma framanta, ce nu ma lasa noaptea sa dorm, ce ma face sa radiez, sa ma simt intr-un univers paralel, intr-un colt de rai, condus de ingerul pazitor pas cu pas.

In perioada asta ma simt ca o carte veche, recitita de mai multe ori, dar stim care e soarta cartii in ziua de azi. Majoritatea cauta ceva inovator, ceva sa mearga mai repede, ceva sa iti aduca acea stralucire in ochi, putini mai sunt cei care au intr-adevar ce alege pentru nominalizarea cartii preferate. Da, putini sunt aceia care recitesc o carte cu aceeasi placere de fiecare data. Multi citesc o carte pentru "chestia exploziva" , pentru acea chestie vulgara sau pentru acea minciuna cu iz de adevar, cu miros imbatator sau poate acel adevar, dar imbracat in toale "la moda". Nu vreau sa fiu o carte la moda, nu vreau sa am acea "explozie" stiind ca nu ma reprezinta, vreau ca tu sa stii ca sub doi ochi albastri, exista un ocean, exista un personaj care navigheaza, uneori pe vreme buna, uneori pe furtuni si alteori naufragiaza si se mai gaseste acea zana buna sau acel capitan care sa il resursciteze.

Am inteles acum ca fetzele care sunt in stare sa isi asume o aura angelica atunci cand esti pe culmile succesului, sunt de fapt niste umbre, care odata cu stingerea luminii succesului tau , vor disparea. Inteleg acum ca aceia care imi zambeau si ma sarutau pe frunte cand obtineam cate o victorie, de fapt erau acei ingeri adevarati, uneori gata sa anihileze acele umbre.

Multumesc Ramy si Adalici >:D<

Mos Skipy

Pfoai m-a cuprins febra sarbatorilor . DEJA :| Am chef sa ma impac cu toata lumea cu care m-am certat (bine cu care se poate :D ) , sa reiau niste relatii parca fumate, din care au ramas doar niste chistoace (iarasi , daca se poate :D ). O sa imi fie greu, dar trebuie sa incerc, merita, vreau sa fiu un om mai bun :) vreau sa fiu CINEVA, nu vreau sa ajung sa merg pe strada, prin liceu, pe scara blocului si sa nu imi salut cunoscutii, sa neg relatiile cu anumite persoane, pentru ca imi neg identitatea, trecutul, faptele..

Hai sa fim mai buni de sarbatori :)

Demoni printre noi.

Cel mai probabil ai vazut pe la televizor cum reactioneaza anumite persoane cand intra in Biserica sau simt mirosul de tamaie, cand incep sa tremure, sa manjeasca numele Domnului, sa pangareasca cele Bisericesti. Acelea sunt considerate a fi persoanea posedate de demoni. La 10 ani am vazut intr-o emisiune de pe Antena 1, o slujba de exorcizare, care sincer m-a facut ca 2 luni sa imi fie frica si de umbra mea. Insa prin credinta si rugaciune, am trecut peste acest soc. Acum pot vorbi chiar foarte deschis si fara niciun fel de teama despre acest subiect, stiu ca DUMNEZEU ma protejeaza. Insa multi din acesti oameni sunt pur si simplu bolnavi psihic. Sincer am vazut multi oameni care se credeau reincarnari ale unor personalitati ce au marcat istoria noastra, insa niste personalitati de mult stinse din viata, am vazut persoane care tremurau din senin, persoane care faceau ca tot felul de animale.
Si totusi, dupa mine, cel mai periculos demon nu este acela care se manifesta prin intermediul unor infatisari omenesti, nu este acel demon cu o fizionomie fioroasa, acel demon cu privirea intunecata, venit din cele mai adanci grote, pline de flacari si suflete ce incearca sa scape de chinurile acelei lumi malefice, nu.. pentru ca DUMNEZEU nu ar permite unei asemenea infatisari sa ni se afiseze, sa ne faca rau. Eu cunosc demonul cel mai distrugator, demonul care mananca suflete, demonul care degradeaza omul si fizic si mental. Numele acelui demon este INDEFERENTA.
Indeferenta pentru mine este un demon femeie, care ma poseda de multe ori si imi traspune sufletul in alt taram, uitand de mine in realitate. Uit de cei care ma iubesc, care uneori imi mai amintesc ca totusi ei sunt lumea mea, uit de mine, uneori sila care ma cuprinde, care ma sufoca, ma face sa ma pierd, sa nu mai stiu ce e cu mine. Indeferenta este demonul care ma face sa ma trezesc dintr-o data singur. Acest demon ma seduce, imi sopteste cele mai dulci vorbe, imi promite bogatie si faptul ca ii voi avea langa mine mereu pe cei dragi.
Iarta-ma daca esti unul din aceia care se simt uneori respinsi de mine, care se simt lipsiti de afectiunea mea, desi o merita cu prisosinta !

viata la... scoala :|

Iti dai seama ca in primele mele posturi, trebuia sa fie si unul despre scoala. Mi-aduc aminte ca de multe ori aveam la status o prostie de genul "M-am nascut un geniu, insa scoala si educatia m-au ruinat!". Exista oare un sambure de adevar in acest aforism? De ce trebuie sa fim educati? De ce trebuie sa urmam niste reguli stricte? Suntem prinsi, de fapt, intr-un proces de spalare de creiere? Astea sunt niste cugetari, care pana la urma nu tin de un pusti de 18 ani, care poate deja are creierul spalat, intr-un procent foarte mare.

Scoala m-a invatat foarte multe lucruri: elemente de cultura generala, asta mai mult pana la 14 ani; trecand la liceu, mi-am format in 3 ani si ceva un caracter, sper eu, unul frumos, nu unul puternic, am invatat, deci, sa fiu om, pentru ca liceul mi-a oferit foarte multe anti-modele :D

Ce e cu revolta asta pe mine? Pai.. joi e lansarea Best Of-ului Animal X, la Bucuresti, iar eu vineri am simulare la romana. Da, inteleg ! am un bac de dat. Dar cu ce pana mea, ma ajuta o simulare la romana, in luna decembrie ? avand in vedere ca nici macar nu am parcurs toata materia necesara. E o aberatie!!!! O aberatie la fel de mare ca fiecare varianta propusa pentru a se da la simulare. Asta e motivul pentru care eu o sa stau joi seara, cu un gol in stomac (sau in suflet :D locutiunea exprima acelasi sentiment) si cu un nod in gat, asteptand parca din cer, de la divinitate, un pahar cu apa si un covrig, sa imi treaca aceste stari.

Nimeni nu stie, ce o sa fie in sufletul meu, in acea noapte, pentru ca aveam ocazia sa vad o gramada de fani din tara si sa imi revad prietenii din Bucuresti, la care tin foarte mult. Ceea ce ma face sa ma oftic si mai tare, stiind ca nu voi vedea aceste persoane, este dragostea mea neconditionata pentru fanii Animal X. Multe din chestiile pe care teoretic le fac pentru trupa, sunt de fapt, facute din tot sufletul pentru fani. Animal X este trupa cu cei mai multi fani din Romania, dar si cei mai frumosi fani => deplasari prin tara, pancarte, sloganuri... ceva minunat.

SI IN + ERA O OCAZIE SA MA VAD CU MY HOMIE ADA :((( (later edit :D )

Insa, sa revenim la problema principala, abordata in acest post si anume SCOALA!! De ce regulile acestea stupide? De ce prea multa teorie si asa putina practica? De ce intoarce scoala parintele impotriva copilului, fara a-i da sansa acestuia din urma sa isi prezinte o doleanta in legatura cu acele practice scolare. Cum naiba sa invat eu sa fac ceva bun pentru omenire, invatand numai formule ?!?!?!? formuleee... formuleee.. formuleee.. si cand e vorba de un proiect de laborator sau ceva de genul asta, ori se face o data pe an, ori se face doar asa, in bataie de joc, doar sa fie trecuta activitatea respectiva, ca fiind facuta.

Si printre aceste mizerii pe care elevul roman, trebuie sa le suporte in invatamantul preuniversitar (pentru ca din asta fac parte deocamdata), azi a aparut si o raza de lumina, un proiect pentru atestatul profesional la informatica. Dap.. proful de info (si mate de acuma dintr-a 12-a :D ) a stiut mereu sa ne atraga, a facut invatatul mai interactiv. Proiectul meu consta in confectionarea (mai bine zis improvizarea) unei tabele de marcaj pentru sala de sport a liceului, la care invat.

Eh.. mai sunt de spus o gramada despre scoala, iar pe parcurs voi mai posta despre acest subiect. Pana una alta, ureaza-mi succes la proiect ;) pup :*

Prietenia.. as putea scrie o carte

Uite ca este posibil sa citesti gandurile unei persoane. E extaordinar cum citind lucrarea cuiva, te poti transpune intr-o alta lume sau mai simplu, poti vedea lumea prin ochii acelui cuiva. Nu te astepta sa vezi lumea prin ochii mei, daca citesti vreun comentariu la aceasta fituica. Nu sunt un geniu, pentru ca am cunoscut fericirea, poate voi innebuni, dar asta nu din cauza vreunui har. Eu ma pot raporta la restul lumii, pacatuiesc mult, iubesc mult, am foarte multe vicii, nu reusesc de foarte multe ori sa inteleg niste chestii deseori banale. Nu sunt un geniu, pentru ca fericindu-i pe altii, ma fac fericit pe mine insumi. Eu nu cred ca imi voi depasi vreodata conditia, eu nu pot depasi niste limite ce separa lumea obisnuita, de lumea deja detasata. Da... nu sunt un geniu! De ce merita sa citesti toate astea? Sa vezi un mod de viata in viziunea unui om fericit.

Prietenia... v-ati intrebat vreodata daca geniile au cunoscut acest sentiment? Da... banuiesc ca in diverse opere de critica literara, un anumit autor a fost prieten cu alt autor, pentru ca ieseau deseori la o cafea, discutau politica, discutau despre alti scriitori, dar oare se confesau ei oare unul celuilalt? oare unul din cei doi i-a spus celuilalt ca simte ceva profund pentru o anumita persoana? sau de vreo boala grava? sau de alte probleme ce ii macina sufletul? au iesit ei vreodata impreuna din vreo problema, ce parea fara iesire?
Dar tu? stii ce e aia prietenie? ai iubit vreodata pe cineva ca pe un prieten? Eu DA! Iti pot spune ca vorbele acelui prieten ma alinau, imi dadeau putere sa ajung la mal, sa gasesc o liana cand ma aflam intr-o mlastina. Da ! Acel prieten mi-a oprit sangerarea, cand o bucata de geam mi-a cazut peste mana, acel prieten plangea cand plangeam si eu si ne stergeam lacrimile unul celuilalt. Lui ii puteam spune ca cineva drag mie imi este bolnav si pe moarte, iar el gasea mereu o cale de a ma face sa inteleg ca suntem DOAR oameni. El stie sa ma faca sa ma trezesc razand dimineata, dar in acelasi timp sa ma faca sa adorm cu un zambet pe buze. Cu el pot merge cu cortul in mijlocul padurii, stiind ca si lui ii va fi frica si la un zgomot mai ciudat, amandoi vom urca in acelasi copac si dupa ce vom constata ca a fost vreo veverita, sa radem amandoi unul de celalalt. Cand termin o relatie amoroasa, el va fi cel care ma va duce intr-un bar si imi va cumpara de baut, e adevarat, cu limita, si imi va baga pe gat cliseul: "Ba! mai sunt o gramada ca ea!!!". Tot el este acela care ma va trezi la 5-6 dimineata sa fugim si dincolo sa stam la o scara, sa aprindem o tigara si sa incepem sa povestim despre toate tampeniile facute. Si gandeste-te ca ar mai fi multe de spus, multe de exprimat, iar unele trairi pur si simplu nu pot fi puse pe o foaie, ci pastrate in adancul sufletului, pentru ca sufletul, este ochiul Lui DUMNEZEU.

Ai trait asa ceva? Inseamna ca ai trait cu adevarat ! Tii la el sau la ea? Nu da dovada de prostie. Spune-i ce inseamna pentru tine. Lasa orgoliul deoparte... renunta la faze de genul "azi nu m-a sunat, o sa astept si o luna sa ma sune el"; "el m-a apelat de 5 ori, eu de 7, nu e corect, e randul lui acum!!".
DA! Lasa-te scufundat in aceasta dragoste, ineaca-te.. Un om care se ineaca in apa, cand nu mai poate iesi, intervine un fenomen ciudat, creierul proceseaza niste imagini in care acea persoana se imagineaza la caldura, in fata unui semineu, adesea langa persoana adorata. Prietenia de aceasta data, nu este o iluzie, nu este ceva procesat de creier, pentru a sfarsi tragic.

Eu sunt acela care a fost schimbat de catre stiintele reale, am descoperit prea multe. Blaga nu a strivit corola de minuni a lumii, eu am mai rupt cate o petala, poate cu bricheta mai ardeam una sau ma jucam de-a "ma iubeste, nu ma iubeste", dar de frica sa aflu ca exista posibilitatea ca acea persoana sa nu ma iubeasca, lasam cateva petale.

Nu refuza prietenia sincera, nu o nega, pentru ca negand-o, negi existenta Lui DUMNEZEU.
Eu nu iti tin morala, nu incerc sa iti dau vreo lectie, dar citind aceste randuri, automat ai vrut sa vezi lumea prin ochii mei. Poate citind aceste randuri, vei ajunge sa ma iubesti, sa traiesti alfel, sa vrei sa ma cunosti. Te vei intreba, daca intr-adevar eu am fost acela care a patit toate aceste lucruri, te vei intreba daca eu chiar simt cu adevarat cele spuse mai sus...

Te las sa descoperi lumea prin ochii mei, te sarut pe frunte, te imbratisez si astept sa fii si tu unul din oamenii... cu adevarat... FERICITI.

Am blog !!

Dap, am blog in sfarsit !! Pentru fanii mei si nu numai :D in curand noutati :D