Cine e tipul?

Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze, cand eram mic si vroiam sa fiu ba Calin de la Voltaj, pentru ca eram fascinat de concertele pe care aceasta trupa le avea in Piata Unirii din Focsani, ba Hiena de la Animal X, pentru ca mi se parea cool, are o voce foarte faina si pe oriunde se ducea, se isca isterie, ba Dan Bitman, pentru ca il chema Dan :))) arata bine, voce din plin, era spontan si mereu energic. Iata ca am crescut si ce-am ajuns :))) Am ajuns in liceu si am avut ocazia sa imi creez si anti-modele, aveam in minte si acel soc, care imi arata : "Sa nu faci asa !" , "Nu fi ca el", "Da-o naibii de proasta". Uneori e bun si cate unul sau doi profesori mediocri, printre mai multi profesori buni, poti analiza ce ii lipseste acelui profesor, cum se poate indrepta, ce il impiedica sa se indrepte. Era o vorba tare de tot "Tot romanu-i fotbalist". Modeland acest aforism as putea spune, de asemenea, ca "Tot romanul s-a nascut profesor". Un lucru demn de remarcat la natia noastra, e ca ne pricem la a da sfaturi, la a critica, la a face niste supozitii de-a dreptul cretine. Si precum acel profesor mediocru, greu gasim acea tarie de caracter, de a ne recunoaste greselilesi de a ni le indrepta si de multe ori devenim antipatici, tocmai pentru faptul ca incercam din rasputeri sa ne impunem statul de "baiat/fata simpatic(a)".

Unii adora rasaritul, altii apusul... Si totusi e vorba de un ciclu etern ... zi-noapte. Totusi, acea stergere a granitei dintre zi si noapte, acel portocaliu, este o efigie a sufletului nostru. Sufletul este singurul lucru al omului, ce nu va cunoaste vreodatra mediocritatea. Spiritul sterge granite, lacrimi si durere. Sufletul, desi poate fi corupt, nu va niciodata o copie, cum nicio stea nu seamana cu cealalta.

Oamenii sunt intr-o continua cautare, incearca sa gaseasca acea raza pe care sa ajunga intre rasarit si apus. Cautam sa fim noi insine, cautam pretexte, cautam sa ne exprimam, sa fim intelesi, sa gasim cele mai alese cuvinte, cautam sa nu fim cenzurati. Insa nu ne dam seama ca aceasta cautare este vesnica si ca muritori fiind, cautarea se va sfarsi o data cu viata noastra. Dar oare vom gasi dupa moartea acea posibilitate de a ne exprima? de a depasi mediocritatea? nu cumva suntem intr-un spectacol? unde ca actori suntem toti egali, insa ca personaje, cele slabe vor incerca mereu sa le intreaca, fara succes, pe cele puternice. Doar unele personaje, ce vor urma un traseu existential anume, ce vor fi initiate in actul puterii, vor reusi sa ocupe un loc mai inalt.

In cautarea mea am reusit sa rezolv cateva "quest-uri", parca am rezolvat cate mistere, parca am reusit sa citesc scenariul de cateva ori pe ascuns, insa tot nu l-am inteles pe deplin. Poate astept mereu primavara, sa recitesc in liniste si impreuna cu natura proaspata, acel scenariu... si poate venirea primaverii cu alaiul ei, ma va inspira si poate imi va da acel pix, cu care sa modific putin acel scenariu.

Primavara a venit, pentru ca azi e 1 martie. Gerul a trecut, ninsoarea insa nu a venit deloc, poate a batut la usa si noi nu am auzit. Fetele primesc martisoare, primesc si dau pupici :))) oamenii isi opresc cautarea pentru un scurt timp, pentru a-si face provizii si pentru a se odihini, insa cautarea va continua...