luni, 17 decembrie 2007

Carte

Nimic nu este mai pur pe lumea asta decat sufletul unui copil. Am vazut cristale la viata mea, am vazut izvoare de munte, am vazut cupluri indragostite de zeci de ani, insa nimic nu m-a facut sa vibrez mai tare decat zambetul unui copil.

Cand eram mic.. mi-aduc aminte ca vedeam diverse carti, unele subtirele, iar altele foarte groase. Insa mic fiind, imi era frica de acele carti groase, credeam ca-s carti de vrajitorie sau ca ascund cine stie ce monstri. Am crescut si am aflat ca exista DUMNEZEU...

Un copil scoate dintr-un raft prafuit o carticica. Era foarte incantat, vroia sa stie despre ce era vorba, insa nu stia sa citeasca. Vazandu-l buimac, o femeie care era in vizita la acea casa, se uita la el si il intreaba: "Ce ai patit, puiule?". Copilasul incepe sa zambeasca si ii spune: "Uite vreau sa citesc cartea asta!"... Femeia ii spune ca este prea mic sa citeasca acea carte, oarecum speriata vazand titlul cartii. Copilul nu prea intelegea reactia ei si vedea ca se comporta ciudat. Observand acest lucru, femeia ii spune ca ii va citi acea carticica. Si ii povesteste tot si ii explica, il pupa pe frunte.. ii da si niste bomboane si ii spune: "Trebuie sa plec copil! dar ia zi pe tine cum te cheama?", iar cel mic spune: "Ma numesc David si sunt orfan" . Femeii nu i-a venit sa creada.. si nici nu putea sa creada ca intr-o casa asa mare si frumoasa, acel copil ingrijit putea fi orfan. De fapt, lui i se oferise o noua viata.. fusese abandonat inca de la nastere si a fost luat printr-o manevra birocratica de o familie instarita. Insa pentru fiecare boacana micutului David i se aducea aminte ca este orfan, pentru ca probabil parintii lui au murit. Insa femeia nu stia aceste detalii... a ajuns sa prinda drag de acest copil, pentru ca o facea sa rada, pentru ca avea pielea fina, pentru ca radea frumos, pentru ca o imbratisa cu drag si ii zicea ca o va astepta mereu. Femeia in cauza ii spune ca si ea va fi mereu sa il ajute, iar David o pupa pe frunte.

Insa copilul nu stia cum o cheama pe femeie si intr-o zi o intreaba acest lucru. Ea ii raspunde ca este zana lui si ca va aparea de fiecare data cand el va plange sau o va chema cu sufletul.. si ca nu va veni niciodata daca va face boacane..
Intr-o zi de vineri, femeia il duce pe baiat la Biserica, sa puna si ei cate o lumanare, iar David vede ca cea care ii purta de grija pune o lumanare si la morti. "Dar de ce pui lumanari acolo?" , ea ii spune ca are si ea persoane dragi care s-au urcat la ceruri si afiseaza un zambet angelic, zambet ce il cucereste pe micut. "Dar cum ? oamenii buni mor? si cum sa moara daca tu ii cunosteai? nu esti tu o zana buna?", iar ea ii raspunde ca oamenilor buni acolo le este locul, sa vegheze asupra celor nu isi gasesc calea si il ia in brate pe copil. "Te iubesc mult puiule" , spune ea. Iar el zice la fel si rade :) Copilul deja nu mai credea ca e o zana.. ah nu... era un inger cu siguranta, zicea el.. sigur DUMNEZEU i l-a trimis sa se lupte cu toate umbrele care il speriau pe el noaptea...

Dupa doi ani, femeia afla ca este bolnava.. in afara de doctor nimeni nu stia ce are, poate nici chiar ea. Sufletul nu mai era acelasi. Parca soarele devenise doar o stea de noapte. Nimeni nu stia ce avea... Cert era ca ea trebuia sa se intoarca pe pamanturile natale.
Astfel, se duce la micutul David si ii spune numele ei adevarat, iar el incepe sa rada din nou.. in stilul copilaresc. Se imbratiseaza, iar femeia pleaca cu lacrimi in ochi. David vede asta si o intreaba ce a patit. "Plang de fericire puiule, pentru ca te iubesc mult", iar David zambeste.
Anii trec... copilul tot o astepta pe doamna lui. Crezand ca intr-o zi ea va reaparea, invata din ce in ce mai mult, facea sport, isi propunea ca intr-o zi sa scrie si o carte, desi era de abia la varsta adolescentei. Insa doamna lui nu mai venea, iar el era din nou ... David, orfan...
Dupa 15 ani de la plecarea femeii de langa baiat, acesta bate la usa ei. Se schimbase , nu mai era blond, era brunet.. era foarte frumos, desi avea o cicatrice la ochiul drept. Ochii insa au ramas aceeasi... "Cine esti?" se aude dincolo de usa, iar el spune "Cineva acolo sus ne ajuta mereu sa gasim drumul cel bun". Usa i se deschide... era ea... era el, iar el intreaba: "Ma mai iubesti, mama ? "

Continuarea pe privat

2 comentarii:

vasi spunea...

foarte frumos. tine-o tot asa !
Este o poveste emotionanta si plina de simboluri si mesaje cu subinteles. Vreau sa zic ca te-ai autodepasit si ai ajuns la un nivel inalt de tot. Felicitari inca o data !

cnv care tine la tn spunea...

La un moment dat(acu' juma' de an cred :-? ) spuneam ca "ma indragostisem" de felul cum scriai pe atunci... :))
Acum... te rog... sa scrii :)
Scrie, numa' scrie ceea ce simti...pentru ca cea mai minunata senzatie pentru cititor e sa te simta pe tine in timp ce se plimba printre niste... cuvinte... :)
Te-am simtit mah! ;))
Scrie copil! :*