Da-i inainte !

Cand eram in Focsani, ma feream de fetele cu moravuri lasate deoparte ca de pilaf (mentiune: mie chiar mi se face rau de la pilaf). In Bucuresti nici nu schimb bine metroul la Unirii, ca deja ma simt coplesit.




Ca in orice zi obisnuita, Fane ajunge acasa pe la ora 6. Este epuizat si usor rudimentar in exprimare. MUNCESTE OMUL! Adalgiza, consoarta lui, ii pregateste pilaful de zi cu zi. Mai fumeaza o tigara, mai da pe Taraf Tv, sa vada ce slagare au mai iesit si ii zice lui Fane in felul urmator:

- Auzi? Da' aia acolo la fabrica nu va dau o prima de Craciun, ceva?
- Ba da, iubire. Bonuri de masa multe. Sa vezi ce friptana de porc facem anul asta.
- Da un al 13-lea salariu ceva? Sa mergem si noi la Romexpo de Revelion..
- Ei lasa ca o rezolv eu si pe asta. Asanache imi e dator, pentru ca i-am reparat televizorul ala. Anul asta o dam la Romexpo.



Fane era un geniu. Era genul de barbat, nebarbierit, putin pletos, dar poet !! El scria poezii ! Ultima capodopera era dedicata pilafului cu ciuperci ! A mai scris poeme despre domnul Traian Basescu, despre bradul din Piata Unirii si mai ales despre... condensatoare. El era detasat de lumea asta obisnuita, el traia viata pe culmi inalte, la temperaturi inaccesibile omului obisnuit. Insa era diferit de celelalte genii, deoarece pentru el Adalgiza nu era doar puntea de legatura dintre geniul sau si lumea obisnuita, era chiar mai mult decat o simpla muza, era cea care i-a dat aceasta conditie de geniu. Fane era indragostit de Adalgiza.
Adalgiza era o femeie simpla, insa care vroia sa para mereu ceea ce nu este. Stiti voi, discrepanta esenta-aparenta. Desi avea o conditie modesta. ea isi afisa un comportament demn de premiile MTV si Romanian Top Hits la un loc. In acelasi timp, vroia sa para si sotia iubitoare si pentru care partea materiala nu conteaza si pentru care gatitul pentru al ei sot nu era o povara, ci chiar un hobby.. dar un hobby din acela de povestit pe forumurile dedicate exclusiv sexului frumos. Adalgiza si Fane nu aveau copii.

Dupa o noapte de amor, Fane ii spune Adalgizei:
- Daca te prind cu altu' , te omor !! stia ca daca se va intampla acest lucru, el isi va pierde conditia de geniu.
Iar Fane, la conditia sa de geniu... bineinteles ca a pus botul.. pardon, a crezut aceste vorbe pline de sinceritate conjugala.

Intr-o zi, Fane afla ca a fost inselat. Adalgiza, coborasera in lumea muritorilor de rand. Fane era foc si para. Asculta "Numele tau de azi il voi uita", piesa din reportoriul lui Adi de Vito. Vazusera la serviciu, cu cateva zile in urma filmul "Fracture" (genial film, de altfel). GATA !! Fane s-a hotarat ! Va realiza crima perfecta. Numai ca de data asta... totul va parea o sinucidere. Pregateste Fane o franghie, un pistol, o foaie de hartie, un pix si o caseta cu manele de jale. ERA PLANUL PERFECT !! Lega franghia de lustra buna din sufragerie, baga pe fundal manelele de jale, sa se creeze impresia ca Adalgiza ar fi ajuns la apogeul nelinistii sufletesti si ca vroia sa se sinucida. Insa, pentru ca lustra nu era stabila, si-a infipt un glont in gura. TRIST ! Fane era deja entuziasmat, pentru el nu mai conta foarte mult ca fost inselat, ci faptul ca el nu va fi prins, cum a fost Theodore Crawford in minunatul film. Pe biletul de adio scrisese: "Imi iau ramas bun de la acaesta lume, am pacatuit.. miam (mi-am) inselat poetul...". PERFECT!

Adalgiza vine acasa, iar lui Fane parca ii piere cheful.. Se duce strange repede sfoara, ascunde biletul si pistolul si opreste casetofonul. Isi saluta cu raceala consoarta si apoi are o sclipire... de geniu, bineinteles: "Ba! Daca a fost prins Anthony Hopkins, care e mare dom'le ! Eu ce sanse as avea sa scap basma curata? Daca ea a fost proasta si m-a inselat, ia sa ma duc si eu 3 zile la Aurica, la Barlad!".