De la noi se vede altfel

Intr-o zi Relu si Tase stau de vorba. Relu era un baiat bine, mai glumet, dar tipul ala de glumet mereu in priza, cu un rictus de hiena, cu o privire mai directa. Era asa glumet incat nu se sfia sa faca glume "mai directe" si cu persoane in varsta. Pai da, si Relu, cat si Tase aveau cate 20 de ani. Tase era un baiat mai copilaros, glumet si el, dar nu prea obisnuia sa priveasca lumea in ochi in timp ce purta o conversatie, era o persoana mai romantica si care aducea zambetul pe fata oamenilor prin simpla afisare a comportamentului sau.

Atat Tase, cat si Relu isi faceau treaba bine, numai ca unul era mai calculat in gandire, iar celalalt mai visator, creativ. Daca ai citit pana acum, ai zice ca sunt doua constelatii diferite sau ca s-ar bate dupa primele cinci minute de conversatie. Ei aveau ceva in comun: aveau o parere foarte proasta despre ei. Pai cum ? Cand oamenii astia pe unde se duceau desenau pe fetele apropiatilor cate un zambet, de parca erau niste copii care desenau pe trotuar cu creta, numai ca unul desena apasand mai tare, cu mai mult albastru, iar celalalt desena in dimensiuni mai mari si cu mai mult galben. Erau simpatici...

Tase: - Nu mai suport vremea asta! E o iarna tampita ! Nu vezi? Cerul gri, ger.. nu ai chef nici sa iesi din casa. Toata lumea e mohorata.. pacat.
Relu: - Da frate ! Cam zdreanta iarna asta. Urasc anotimpul asta, frate ! Nu a mai nins aici de 3 ani. Ce pana mea mai e si asta? Tot vara e mai fain.
Tase: - Da si acum mi-aduc aminte cand faceam oameni de zapada sau jucam fotbal pe zapada...
Relu: - Lasa ba oamenii tai de zapada. Cand prinzi fetele si le bagi cate un mozol de zapada in fata :)))

Ma uitam la Tase si la Relu, pentru ca imi erau simpatici, pentru ca unul radea tare, iar celalalt doar zambea. Cand ii auzeai vorbind despre iubire, parca te contopeai cu scutul acela dintre ei, pentru ca la un moment dat ba erai Tase care isi iubea zana lui, care incerca sa ajunga la ea acolo sus, printre stele si cu ultima gura de aer sa ii spuna cat o adora, pentru ca apoi sa moara linistit... iar la un moment dat erai Relu, care ar fi omorat din dragoste, care s-ar fi pus in fata metroului pentru iubire... iar amorul era demonul sau, pentru care nu exista un ritual de exorcizare. Nu puteam sa ma impart intre Tase si Relu, pentru ca unul avea parul pleostit, dar dragut, iar celalalt avea parul in toate partile si era un Picachu simpatic. Erau simpatici...

Relu: - Haide ma! Bagam o shaorma , ceva? ca mor de foame...
Tase: - Da, bagam una mare :)) auzi ai fost astazi la cursuri?
Relu: - Am fost si am dormit pe acolo :))
Tase: - Hehe :) auzi dar ce are metroul asta de intarzie atat? totusi... 30 de minute?
Relu: - Nu stiu ba! Doar nu o sa mergem pe jos pe gerul asta, stai pe pace.. asteptam si mancam shaorma aia.

Ma uitam la ei... unul era alb ca varul la fata si celalalt rosu aprins. Dar amandoi mancau shaorma si amandoi cu pofta. Ciudat e ca Relu se uita si la Fornetti sa ia niste pontino, iar Tase la niste gogosi. Erau simpatici....

Relu: - Hai frate!! o ora intarziere? Pana acum ajungeam in Colentina pe jos !!
Tase: - Pai nu ai zis tu sa asteptam?
Relu: - Da ma da... asta e... bag picioarele in ea de viata, cate se intampla azi..
Tase: - Stiu.. sunt pe aceeasi lungime de unda, simt ca ma sufoc..

Nu intelegeam ce se intampla, amandoi plangeau ca niste copii mici. Din cauza metroului? Nu mai aveau bani de pontino si gogosi? Iarna de afara era o adevarata curva? S-ar fi certat pentru ea? Si ar fi aflat amandoi deodata ca ea se mai culca cu alti nefericiti... Dar nu era niciunul din aceste motive. Si Tase, cat si Relu, pierdusera un joc... Ei nu mai puteau zambi, puteau sa faca mii de oameni sa rada in hohote, dar ei deja erau consumati. Da, asta era ! Erau consumati, erau intr-un proces de disolutie umana. Ce naiba? Acum sunt doar niste umbre. E grav atunci sa pierzi in acest joc. Saracii.. nu au mai prins metroul, care intarziasera deja o ora si jumatate. Nici nu ma sinchiseam sa le spun sa fuga dupa metrou, pentru ca Tase si Relu nu mai erau.. au pierdut !

Poveste de la metrou Timpuri Noi, 15.12.2007