Bun ! Ce s-a intamplat in 2007 ? Nu mare lucru :))
In primul rand am crescut, in bine, in rau.. am crescut. Unii ma urasc si acum cu toata fiinta lor :)) unii imi fac voodoo, altii cantece si descantece, pe de alta parte unii chiar tin la mine, unii mai putin, altii mai mult, cu altii am racit de tot relatiile, cu altii le-am reanimat.. si tot asa.
Evenimente importante:
1.Bacul si facultatea - ah ce mandru sunt de mine :)) pacat insa ca s-a terminat liceul..
2.Romanian Top Hits - premiul best Rock (cine stie cunoaste :D )
3.Multe intamplari, cred ca versurile "Iar cand voi fi mare/Si voi avea copii/Cu ochii in soare/Voi avea ce povesti", spun totul :>
Anul acesta mi s-au pus multe intrebari, la unele din ele voi raspunde aici, pentru ca ori nu am raspuns deloc la ele, ori am raspuns ambiguu sau nu mi-a placut ce am raspuns prima data :))
1. Ai iubita?
Da, am. Sunt "comitted" :))
2. De ce esti asa mare papagal? Ai idee cata lume crede asta?
DA! stiu ca dau de multe ori impresia asta. Nu am ce sa ii fac! De mic, sunt obisnuit sa vorbesc mult, repede si de multe ori fara rost :D Nu sunt asa mare papagal, mai ales ca am terminat mate-info si sunt un tip direct si trec actiunile prin filtrul ratiunii cu o atentie mai sporita. DA! sunt constient cate perle scot, cate bazaconii sunt in stare sa inventez (exemple: faza cu cangurii, pinguinii, conotatia pe care am dat-o cuvantului "porno", faza cu "parintele spiritual", campania cu bradul din Unirii, etc.). Sunt constient ca ma mai ia gura pe dinainte si ca uneori promit lucruri de care nu ma pot tine. Insa multe persoane au zis ca sunt un mare papagal, au stat luni bune cu impresia asta, iar acum imi sunt prieteni foarte dragi (nu-i asa, Ana? :)) ).
3.Ce s-a intamplat cu derbedeix?
Bun! Am sa lamuresc si problema asta. NU EU, am renuntat la a mai lucra la derbedeix. Pur si simplu trebuia platit hostingul si nu a mai fost platit. Nici trupa, nici fan-clubul nu s-a mai interesat de acest aspect. Bineinteles ca site-ul, domeniul, ftp, etc. au fost sterse de catre compania de hosting. DA! site-ul exista => la mine pe calculator :)) + baza de date cu posturile de pe forum. DECI NU MAI DATI VINA PE MINE! sau ca as fi complotat eu sau nu stiu ce faze, ca nu stiti ce vorbiti. Daca s-ar platit ala, ar fi din nou site si am relua proiectul linistiti ;)
4.Ce regreti cel mai mult in momentul de fata?
Pai.. ca nu m-am apucat de cantat in primul rand. Mi s-a propus si am refuzat, am zis ca faza asta cu cantatul nu e de mine, pentru ca nu am voce. Insa vad acum o gramada de pustani care se dau mari muzicieni si isi afiseaza un comportament de mari compozitori. Mai puneti ba laba si invatati sa mai ciupiti o chitara si mai vorbim :)) 3 versuri cu rima alba nu rezolva nimic, pe bune acum. Asaaa... mai regret ca s-a terminat (cel putin momentan) proiectul derbedeix si ca persoanele pentru care a fost realizat acest proiect sunt extraordinar de nerecunoscatoare, ma rog, majoritatea dintre ele :)) sunt si exceptii.. Mai regret ca a fost un an execrabil in ceea ce priveste promisiunile pe care le-am facut celor din jur, dar si mie. Anul asta pur si simplu am dezamagit, probabil pentru ca a fost anul ornitorincului in calendarul chinezesc, nu stiu :))) Regret ca am racit anumite relatii, regret ca am raspuns celor care s-au legat de mine, regret ca am expus un orgoliu exagerat, de multe ori precum scut, insa de foarte multe ori ca un fel de blazon...
5.Care sunt prioritatile tale pentru anul care vine?
Parintii, iubita, prietenii apropiati, facultatea si vreau sa imi gasesc si ceva de lucru. Vreau sa reanimez anumite relatii, cu oameni care vad ca se straduiesc. Si in primul rand... distractiiiile !! 1 Mai de abia astept :X
6.De ce incerci sa te dai asa mare vedeta?
Ah, numai prostii zic asta :)) Puteam foarte simplu sa ma bag de nu stiu cate ori pe nu stiu cate scene, sa apar ca boul pe nu stiu unde, numai sa ma vada lumea. De cand am venit in Bucuresti, am rupt definitiv anumite legaturi si mi-am propus sa nu ma folosesc de anumite chestii. De altfel, de cand am ajuns in Bucuresti, maxim 4 persoane si-au adus aminte de mine, fara sa apelez eu la ele cu ceva. Ma asteptam la asta, ma asteptam la ipocrizia celor care mi-au facut promisiuni inainte sa vin la facultate. Pam pam!
P.S. pentru anumite chestii care s-au intamplat si care mi-au adus un anumit statut, e doar meritul meu si al celor care m-au sustinut. Eu nu am parinti cu bani sau cu cine stie ce functii, iar pentru ca anumite persoane care sa zicem ca.. sunt mai cunocute :D ma apreciaza, nu se datoreaza faptului ca as avea nu stiu ce legaturi necurate sau ca m-am bagat eu in fata ca musca in cacat. Dar asta e tara noastra! Munca unora este stearsa cu buretele, precum creta de pe tabla si meritul este inlocuit cu injuraturi si alte vorbe de duh. Dar pana la urma, cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia :))
7.Ce promiti pentru 2008?
NIMIC!
8.Pai?
Chiar n-am chef sa nu ma mai tin de promisiuni. Vreau doar sa fiu eu si sa am o credinta puternica. ("Degeaba ai sanatate, daca nu ai credinta")
9.Ce urasti cel mai mult pe lumea asta?
Carnatii, carnatele, ipocritii, pseudointelectualii, pilaful, pinguinii, bradul din Piata Unirii Bucuresti, indiferenta, incapatanarea (a mea si a celor din jur :)) ), persoanele triste si care o tin intr-o tristete si nu accepta ajutorul nimanui, toti copchiii rasfatati care apar peste noapte drept mari cantareti, skaterii care isi freaca placa de nu stiu ce scari si zic ca e zgariata de la nu stiu ce trick-uri, nu imi plac harfistii, materialistii, minimanelistii (e cu subinteles :P ), nu imi plac persoanele care nu accepta dragostea.
10. Despre prieteniile tale pierdute sau cele care scartaie? Ce poti spune?
NU POT STA ACOLO UNDE NU SUNT DORIT. De altfel, in toate relatiile mele, cine pleaca de langa mine, nu se mai intoarce. Pana acum, am facut 2 exceptii, insa nu voi mai face! Stiu ca sunt orgolios, stiu ca uneori sunt foarte incapatanat, dar uneori defectele astea m-au ajutat foarte mult, mai ales sa ma apar de persoane rau intentionate. Am gresit, am iertat, am fost iertat, am aruncat niste vorbe aiurea, mi s-au aruncat niste vorbe aiurea, astea fac parte din viata unui om.. Omul trebuie sa inteleaga faptul ca traieste pentru a simti.. durere, fericire, zapada, ploaie, adierea vantului, dragostea din jur si nu numai... DAR NICIODATA NU TREBUIE SA RENUNTE.
Bun!! Ce pot sa va zic? Va doresc un an nou cat mai fericit, plin de realizari, fericire, sanatate si credinta. Va doresc cat mai multa intelepciune, pentru a fi mereu pe caile cele mai bune, va doresc sa aveti parte de prieteni adevarati si va mai doresc multe lacrimi de bucurie. :*
luni, 31 decembrie 2007
duminică, 30 decembrie 2007
Intr-o seara rece...
Si acum stau de vorba cu prietenul meu de-o viata. Ne stim de cand suntem pe lumea asta. Nu se sfieste niciodata sa imi zica de problemele lui, de necazurile, de fericirile ... si mai ales de ciudateniile si indragostelile lui.
Statea si imi povestea foarte vesel ca a vorbit cu ingerul lui, presimtea chiar ca o sa castige la loterie. Se uita la mine ca la o shaorma la farfurie (nu rade !! :)) ).
Eu stiam ca in sinea lui exista un sentiment de teama. Stiam ! Pentru ca acel sentiment ma posedase si pe mine la un moment dat.
Si stateam pe pat si simteam eu niste soapte. Am crezut prima data ca e iubita mea, stii tu, aia care am crezut ca a murit... dar EA TRAIESTE !! si inca ma iubeste...
Iti jur ca era ingerul meu care se uita suparat la mine. Imi zicea ca de ce mi-am pierdut credinta, ca de ce nu mai zambesc, ca de ce mama mea nu a mai auzit de ani de zile de mine... iar eu radeam si ii ziceam "Vezi? Rad !!". Ingerul meu a inceput sa planga.. ba plangea, ba imi tinea morala, ba incepuse si el sa rada, apoi era cuprins de o stare de letargie. "Esti un lamentabil !" , imi zice. Eu imfatuat, il intreb de ce ma cauta tocmai acum, sa imi raspunda ca sunt la o rascruce de drumuri, iar ca el isi va pierde aripile, pentru a ma ajuta pe mine si de aceea il puteam vedea. M-a intrebat disperat ce doresc eu de la viata, pentru a ma intoarce pe cararea cea buna. Eu i-am zis cu lacrimi in ochi si cu um zambet sincer pe buze: "Vreau sa iubesc, sa fiu iubit ... sa mi se spuna "te iubesc" din suflet si numai mie !! Vreau ca DUMNEZEU sa imi dea puterea sa ii fac pe ceilalti fericiti. Vreau ca atunci cand mi-e greu, sa ma duc la Biserica si dupa rugaciune sa ies cait, dar vesel, sa am o revelatie.. sa ies fericit de acolo, ca si cum as fi castigat la loterie..." .
Sper ca v-a placut ! :>
BONUS: LA MULTI ANI ONUTA!
Suzi a avut exclusivitate :)))
P.S. maine post special si din ala pe intelesul tuturor :)))
Statea si imi povestea foarte vesel ca a vorbit cu ingerul lui, presimtea chiar ca o sa castige la loterie. Se uita la mine ca la o shaorma la farfurie (nu rade !! :)) ).
Eu stiam ca in sinea lui exista un sentiment de teama. Stiam ! Pentru ca acel sentiment ma posedase si pe mine la un moment dat.
Si stateam pe pat si simteam eu niste soapte. Am crezut prima data ca e iubita mea, stii tu, aia care am crezut ca a murit... dar EA TRAIESTE !! si inca ma iubeste...
Iti jur ca era ingerul meu care se uita suparat la mine. Imi zicea ca de ce mi-am pierdut credinta, ca de ce nu mai zambesc, ca de ce mama mea nu a mai auzit de ani de zile de mine... iar eu radeam si ii ziceam "Vezi? Rad !!". Ingerul meu a inceput sa planga.. ba plangea, ba imi tinea morala, ba incepuse si el sa rada, apoi era cuprins de o stare de letargie. "Esti un lamentabil !" , imi zice. Eu imfatuat, il intreb de ce ma cauta tocmai acum, sa imi raspunda ca sunt la o rascruce de drumuri, iar ca el isi va pierde aripile, pentru a ma ajuta pe mine si de aceea il puteam vedea. M-a intrebat disperat ce doresc eu de la viata, pentru a ma intoarce pe cararea cea buna. Eu i-am zis cu lacrimi in ochi si cu um zambet sincer pe buze: "Vreau sa iubesc, sa fiu iubit ... sa mi se spuna "te iubesc" din suflet si numai mie !! Vreau ca DUMNEZEU sa imi dea puterea sa ii fac pe ceilalti fericiti. Vreau ca atunci cand mi-e greu, sa ma duc la Biserica si dupa rugaciune sa ies cait, dar vesel, sa am o revelatie.. sa ies fericit de acolo, ca si cum as fi castigat la loterie..." .
Sper ca v-a placut ! :>
BONUS: LA MULTI ANI ONUTA!
Suzi a avut exclusivitate :)))
P.S. maine post special si din ala pe intelesul tuturor :)))
marți, 18 decembrie 2007
Da-i inainte !
Cand eram in Focsani, ma feream de fetele cu moravuri lasate deoparte ca de pilaf (mentiune: mie chiar mi se face rau de la pilaf). In Bucuresti nici nu schimb bine metroul la Unirii, ca deja ma simt coplesit.
Ca in orice zi obisnuita, Fane ajunge acasa pe la ora 6. Este epuizat si usor rudimentar in exprimare. MUNCESTE OMUL! Adalgiza, consoarta lui, ii pregateste pilaful de zi cu zi. Mai fumeaza o tigara, mai da pe Taraf Tv, sa vada ce slagare au mai iesit si ii zice lui Fane in felul urmator:
- Auzi? Da' aia acolo la fabrica nu va dau o prima de Craciun, ceva?
- Ba da, iubire. Bonuri de masa multe. Sa vezi ce friptana de porc facem anul asta.
- Da un al 13-lea salariu ceva? Sa mergem si noi la Romexpo de Revelion..
- Ei lasa ca o rezolv eu si pe asta. Asanache imi e dator, pentru ca i-am reparat televizorul ala. Anul asta o dam la Romexpo.
Fane era un geniu. Era genul de barbat, nebarbierit, putin pletos, dar poet !! El scria poezii ! Ultima capodopera era dedicata pilafului cu ciuperci ! A mai scris poeme despre domnul Traian Basescu, despre bradul din Piata Unirii si mai ales despre... condensatoare. El era detasat de lumea asta obisnuita, el traia viata pe culmi inalte, la temperaturi inaccesibile omului obisnuit. Insa era diferit de celelalte genii, deoarece pentru el Adalgiza nu era doar puntea de legatura dintre geniul sau si lumea obisnuita, era chiar mai mult decat o simpla muza, era cea care i-a dat aceasta conditie de geniu. Fane era indragostit de Adalgiza.
Adalgiza era o femeie simpla, insa care vroia sa para mereu ceea ce nu este. Stiti voi, discrepanta esenta-aparenta. Desi avea o conditie modesta. ea isi afisa un comportament demn de premiile MTV si Romanian Top Hits la un loc. In acelasi timp, vroia sa para si sotia iubitoare si pentru care partea materiala nu conteaza si pentru care gatitul pentru al ei sot nu era o povara, ci chiar un hobby.. dar un hobby din acela de povestit pe forumurile dedicate exclusiv sexului frumos. Adalgiza si Fane nu aveau copii.
Dupa o noapte de amor, Fane ii spune Adalgizei:
- Daca te prind cu altu' , te omor !! stia ca daca se va intampla acest lucru, el isi va pierde conditia de geniu.
Iar Fane, la conditia sa de geniu... bineinteles ca a pus botul.. pardon, a crezut aceste vorbe pline de sinceritate conjugala.
Intr-o zi, Fane afla ca a fost inselat. Adalgiza, coborasera in lumea muritorilor de rand. Fane era foc si para. Asculta "Numele tau de azi il voi uita", piesa din reportoriul lui Adi de Vito. Vazusera la serviciu, cu cateva zile in urma filmul "Fracture" (genial film, de altfel). GATA !! Fane s-a hotarat ! Va realiza crima perfecta. Numai ca de data asta... totul va parea o sinucidere. Pregateste Fane o franghie, un pistol, o foaie de hartie, un pix si o caseta cu manele de jale. ERA PLANUL PERFECT !! Lega franghia de lustra buna din sufragerie, baga pe fundal manelele de jale, sa se creeze impresia ca Adalgiza ar fi ajuns la apogeul nelinistii sufletesti si ca vroia sa se sinucida. Insa, pentru ca lustra nu era stabila, si-a infipt un glont in gura. TRIST ! Fane era deja entuziasmat, pentru el nu mai conta foarte mult ca fost inselat, ci faptul ca el nu va fi prins, cum a fost Theodore Crawford in minunatul film. Pe biletul de adio scrisese: "Imi iau ramas bun de la acaesta lume, am pacatuit.. miam (mi-am) inselat poetul...". PERFECT!
Adalgiza vine acasa, iar lui Fane parca ii piere cheful.. Se duce strange repede sfoara, ascunde biletul si pistolul si opreste casetofonul. Isi saluta cu raceala consoarta si apoi are o sclipire... de geniu, bineinteles: "Ba! Daca a fost prins Anthony Hopkins, care e mare dom'le ! Eu ce sanse as avea sa scap basma curata? Daca ea a fost proasta si m-a inselat, ia sa ma duc si eu 3 zile la Aurica, la Barlad!".
Ca in orice zi obisnuita, Fane ajunge acasa pe la ora 6. Este epuizat si usor rudimentar in exprimare. MUNCESTE OMUL! Adalgiza, consoarta lui, ii pregateste pilaful de zi cu zi. Mai fumeaza o tigara, mai da pe Taraf Tv, sa vada ce slagare au mai iesit si ii zice lui Fane in felul urmator:
- Auzi? Da' aia acolo la fabrica nu va dau o prima de Craciun, ceva?
- Ba da, iubire. Bonuri de masa multe. Sa vezi ce friptana de porc facem anul asta.
- Da un al 13-lea salariu ceva? Sa mergem si noi la Romexpo de Revelion..
- Ei lasa ca o rezolv eu si pe asta. Asanache imi e dator, pentru ca i-am reparat televizorul ala. Anul asta o dam la Romexpo.
Fane era un geniu. Era genul de barbat, nebarbierit, putin pletos, dar poet !! El scria poezii ! Ultima capodopera era dedicata pilafului cu ciuperci ! A mai scris poeme despre domnul Traian Basescu, despre bradul din Piata Unirii si mai ales despre... condensatoare. El era detasat de lumea asta obisnuita, el traia viata pe culmi inalte, la temperaturi inaccesibile omului obisnuit. Insa era diferit de celelalte genii, deoarece pentru el Adalgiza nu era doar puntea de legatura dintre geniul sau si lumea obisnuita, era chiar mai mult decat o simpla muza, era cea care i-a dat aceasta conditie de geniu. Fane era indragostit de Adalgiza.
Adalgiza era o femeie simpla, insa care vroia sa para mereu ceea ce nu este. Stiti voi, discrepanta esenta-aparenta. Desi avea o conditie modesta. ea isi afisa un comportament demn de premiile MTV si Romanian Top Hits la un loc. In acelasi timp, vroia sa para si sotia iubitoare si pentru care partea materiala nu conteaza si pentru care gatitul pentru al ei sot nu era o povara, ci chiar un hobby.. dar un hobby din acela de povestit pe forumurile dedicate exclusiv sexului frumos. Adalgiza si Fane nu aveau copii.
Dupa o noapte de amor, Fane ii spune Adalgizei:
- Daca te prind cu altu' , te omor !! stia ca daca se va intampla acest lucru, el isi va pierde conditia de geniu.
Iar Fane, la conditia sa de geniu... bineinteles ca a pus botul.. pardon, a crezut aceste vorbe pline de sinceritate conjugala.
Intr-o zi, Fane afla ca a fost inselat. Adalgiza, coborasera in lumea muritorilor de rand. Fane era foc si para. Asculta "Numele tau de azi il voi uita", piesa din reportoriul lui Adi de Vito. Vazusera la serviciu, cu cateva zile in urma filmul "Fracture" (genial film, de altfel). GATA !! Fane s-a hotarat ! Va realiza crima perfecta. Numai ca de data asta... totul va parea o sinucidere. Pregateste Fane o franghie, un pistol, o foaie de hartie, un pix si o caseta cu manele de jale. ERA PLANUL PERFECT !! Lega franghia de lustra buna din sufragerie, baga pe fundal manelele de jale, sa se creeze impresia ca Adalgiza ar fi ajuns la apogeul nelinistii sufletesti si ca vroia sa se sinucida. Insa, pentru ca lustra nu era stabila, si-a infipt un glont in gura. TRIST ! Fane era deja entuziasmat, pentru el nu mai conta foarte mult ca fost inselat, ci faptul ca el nu va fi prins, cum a fost Theodore Crawford in minunatul film. Pe biletul de adio scrisese: "Imi iau ramas bun de la acaesta lume, am pacatuit.. miam (mi-am) inselat poetul...". PERFECT!
Adalgiza vine acasa, iar lui Fane parca ii piere cheful.. Se duce strange repede sfoara, ascunde biletul si pistolul si opreste casetofonul. Isi saluta cu raceala consoarta si apoi are o sclipire... de geniu, bineinteles: "Ba! Daca a fost prins Anthony Hopkins, care e mare dom'le ! Eu ce sanse as avea sa scap basma curata? Daca ea a fost proasta si m-a inselat, ia sa ma duc si eu 3 zile la Aurica, la Barlad!".
luni, 17 decembrie 2007
Carte
Nimic nu este mai pur pe lumea asta decat sufletul unui copil. Am vazut cristale la viata mea, am vazut izvoare de munte, am vazut cupluri indragostite de zeci de ani, insa nimic nu m-a facut sa vibrez mai tare decat zambetul unui copil.
Cand eram mic.. mi-aduc aminte ca vedeam diverse carti, unele subtirele, iar altele foarte groase. Insa mic fiind, imi era frica de acele carti groase, credeam ca-s carti de vrajitorie sau ca ascund cine stie ce monstri. Am crescut si am aflat ca exista DUMNEZEU...
Un copil scoate dintr-un raft prafuit o carticica. Era foarte incantat, vroia sa stie despre ce era vorba, insa nu stia sa citeasca. Vazandu-l buimac, o femeie care era in vizita la acea casa, se uita la el si il intreaba: "Ce ai patit, puiule?". Copilasul incepe sa zambeasca si ii spune: "Uite vreau sa citesc cartea asta!"... Femeia ii spune ca este prea mic sa citeasca acea carte, oarecum speriata vazand titlul cartii. Copilul nu prea intelegea reactia ei si vedea ca se comporta ciudat. Observand acest lucru, femeia ii spune ca ii va citi acea carticica. Si ii povesteste tot si ii explica, il pupa pe frunte.. ii da si niste bomboane si ii spune: "Trebuie sa plec copil! dar ia zi pe tine cum te cheama?", iar cel mic spune: "Ma numesc David si sunt orfan" . Femeii nu i-a venit sa creada.. si nici nu putea sa creada ca intr-o casa asa mare si frumoasa, acel copil ingrijit putea fi orfan. De fapt, lui i se oferise o noua viata.. fusese abandonat inca de la nastere si a fost luat printr-o manevra birocratica de o familie instarita. Insa pentru fiecare boacana micutului David i se aducea aminte ca este orfan, pentru ca probabil parintii lui au murit. Insa femeia nu stia aceste detalii... a ajuns sa prinda drag de acest copil, pentru ca o facea sa rada, pentru ca avea pielea fina, pentru ca radea frumos, pentru ca o imbratisa cu drag si ii zicea ca o va astepta mereu. Femeia in cauza ii spune ca si ea va fi mereu sa il ajute, iar David o pupa pe frunte.
Insa copilul nu stia cum o cheama pe femeie si intr-o zi o intreaba acest lucru. Ea ii raspunde ca este zana lui si ca va aparea de fiecare data cand el va plange sau o va chema cu sufletul.. si ca nu va veni niciodata daca va face boacane..
Intr-o zi de vineri, femeia il duce pe baiat la Biserica, sa puna si ei cate o lumanare, iar David vede ca cea care ii purta de grija pune o lumanare si la morti. "Dar de ce pui lumanari acolo?" , ea ii spune ca are si ea persoane dragi care s-au urcat la ceruri si afiseaza un zambet angelic, zambet ce il cucereste pe micut. "Dar cum ? oamenii buni mor? si cum sa moara daca tu ii cunosteai? nu esti tu o zana buna?", iar ea ii raspunde ca oamenilor buni acolo le este locul, sa vegheze asupra celor nu isi gasesc calea si il ia in brate pe copil. "Te iubesc mult puiule" , spune ea. Iar el zice la fel si rade :) Copilul deja nu mai credea ca e o zana.. ah nu... era un inger cu siguranta, zicea el.. sigur DUMNEZEU i l-a trimis sa se lupte cu toate umbrele care il speriau pe el noaptea...
Dupa doi ani, femeia afla ca este bolnava.. in afara de doctor nimeni nu stia ce are, poate nici chiar ea. Sufletul nu mai era acelasi. Parca soarele devenise doar o stea de noapte. Nimeni nu stia ce avea... Cert era ca ea trebuia sa se intoarca pe pamanturile natale.
Astfel, se duce la micutul David si ii spune numele ei adevarat, iar el incepe sa rada din nou.. in stilul copilaresc. Se imbratiseaza, iar femeia pleaca cu lacrimi in ochi. David vede asta si o intreaba ce a patit. "Plang de fericire puiule, pentru ca te iubesc mult", iar David zambeste.
Anii trec... copilul tot o astepta pe doamna lui. Crezand ca intr-o zi ea va reaparea, invata din ce in ce mai mult, facea sport, isi propunea ca intr-o zi sa scrie si o carte, desi era de abia la varsta adolescentei. Insa doamna lui nu mai venea, iar el era din nou ... David, orfan...
Dupa 15 ani de la plecarea femeii de langa baiat, acesta bate la usa ei. Se schimbase , nu mai era blond, era brunet.. era foarte frumos, desi avea o cicatrice la ochiul drept. Ochii insa au ramas aceeasi... "Cine esti?" se aude dincolo de usa, iar el spune "Cineva acolo sus ne ajuta mereu sa gasim drumul cel bun". Usa i se deschide... era ea... era el, iar el intreaba: "Ma mai iubesti, mama ? "
Continuarea pe privat
Cand eram mic.. mi-aduc aminte ca vedeam diverse carti, unele subtirele, iar altele foarte groase. Insa mic fiind, imi era frica de acele carti groase, credeam ca-s carti de vrajitorie sau ca ascund cine stie ce monstri. Am crescut si am aflat ca exista DUMNEZEU...
Un copil scoate dintr-un raft prafuit o carticica. Era foarte incantat, vroia sa stie despre ce era vorba, insa nu stia sa citeasca. Vazandu-l buimac, o femeie care era in vizita la acea casa, se uita la el si il intreaba: "Ce ai patit, puiule?". Copilasul incepe sa zambeasca si ii spune: "Uite vreau sa citesc cartea asta!"... Femeia ii spune ca este prea mic sa citeasca acea carte, oarecum speriata vazand titlul cartii. Copilul nu prea intelegea reactia ei si vedea ca se comporta ciudat. Observand acest lucru, femeia ii spune ca ii va citi acea carticica. Si ii povesteste tot si ii explica, il pupa pe frunte.. ii da si niste bomboane si ii spune: "Trebuie sa plec copil! dar ia zi pe tine cum te cheama?", iar cel mic spune: "Ma numesc David si sunt orfan" . Femeii nu i-a venit sa creada.. si nici nu putea sa creada ca intr-o casa asa mare si frumoasa, acel copil ingrijit putea fi orfan. De fapt, lui i se oferise o noua viata.. fusese abandonat inca de la nastere si a fost luat printr-o manevra birocratica de o familie instarita. Insa pentru fiecare boacana micutului David i se aducea aminte ca este orfan, pentru ca probabil parintii lui au murit. Insa femeia nu stia aceste detalii... a ajuns sa prinda drag de acest copil, pentru ca o facea sa rada, pentru ca avea pielea fina, pentru ca radea frumos, pentru ca o imbratisa cu drag si ii zicea ca o va astepta mereu. Femeia in cauza ii spune ca si ea va fi mereu sa il ajute, iar David o pupa pe frunte.
Insa copilul nu stia cum o cheama pe femeie si intr-o zi o intreaba acest lucru. Ea ii raspunde ca este zana lui si ca va aparea de fiecare data cand el va plange sau o va chema cu sufletul.. si ca nu va veni niciodata daca va face boacane..
Intr-o zi de vineri, femeia il duce pe baiat la Biserica, sa puna si ei cate o lumanare, iar David vede ca cea care ii purta de grija pune o lumanare si la morti. "Dar de ce pui lumanari acolo?" , ea ii spune ca are si ea persoane dragi care s-au urcat la ceruri si afiseaza un zambet angelic, zambet ce il cucereste pe micut. "Dar cum ? oamenii buni mor? si cum sa moara daca tu ii cunosteai? nu esti tu o zana buna?", iar ea ii raspunde ca oamenilor buni acolo le este locul, sa vegheze asupra celor nu isi gasesc calea si il ia in brate pe copil. "Te iubesc mult puiule" , spune ea. Iar el zice la fel si rade :) Copilul deja nu mai credea ca e o zana.. ah nu... era un inger cu siguranta, zicea el.. sigur DUMNEZEU i l-a trimis sa se lupte cu toate umbrele care il speriau pe el noaptea...
Dupa doi ani, femeia afla ca este bolnava.. in afara de doctor nimeni nu stia ce are, poate nici chiar ea. Sufletul nu mai era acelasi. Parca soarele devenise doar o stea de noapte. Nimeni nu stia ce avea... Cert era ca ea trebuia sa se intoarca pe pamanturile natale.
Astfel, se duce la micutul David si ii spune numele ei adevarat, iar el incepe sa rada din nou.. in stilul copilaresc. Se imbratiseaza, iar femeia pleaca cu lacrimi in ochi. David vede asta si o intreaba ce a patit. "Plang de fericire puiule, pentru ca te iubesc mult", iar David zambeste.
Anii trec... copilul tot o astepta pe doamna lui. Crezand ca intr-o zi ea va reaparea, invata din ce in ce mai mult, facea sport, isi propunea ca intr-o zi sa scrie si o carte, desi era de abia la varsta adolescentei. Insa doamna lui nu mai venea, iar el era din nou ... David, orfan...
Dupa 15 ani de la plecarea femeii de langa baiat, acesta bate la usa ei. Se schimbase , nu mai era blond, era brunet.. era foarte frumos, desi avea o cicatrice la ochiul drept. Ochii insa au ramas aceeasi... "Cine esti?" se aude dincolo de usa, iar el spune "Cineva acolo sus ne ajuta mereu sa gasim drumul cel bun". Usa i se deschide... era ea... era el, iar el intreaba: "Ma mai iubesti, mama ? "
Continuarea pe privat
duminică, 16 decembrie 2007
De la noi se vede altfel
Intr-o zi Relu si Tase stau de vorba. Relu era un baiat bine, mai glumet, dar tipul ala de glumet mereu in priza, cu un rictus de hiena, cu o privire mai directa. Era asa glumet incat nu se sfia sa faca glume "mai directe" si cu persoane in varsta. Pai da, si Relu, cat si Tase aveau cate 20 de ani. Tase era un baiat mai copilaros, glumet si el, dar nu prea obisnuia sa priveasca lumea in ochi in timp ce purta o conversatie, era o persoana mai romantica si care aducea zambetul pe fata oamenilor prin simpla afisare a comportamentului sau.
Atat Tase, cat si Relu isi faceau treaba bine, numai ca unul era mai calculat in gandire, iar celalalt mai visator, creativ. Daca ai citit pana acum, ai zice ca sunt doua constelatii diferite sau ca s-ar bate dupa primele cinci minute de conversatie. Ei aveau ceva in comun: aveau o parere foarte proasta despre ei. Pai cum ? Cand oamenii astia pe unde se duceau desenau pe fetele apropiatilor cate un zambet, de parca erau niste copii care desenau pe trotuar cu creta, numai ca unul desena apasand mai tare, cu mai mult albastru, iar celalalt desena in dimensiuni mai mari si cu mai mult galben. Erau simpatici...
Tase: - Nu mai suport vremea asta! E o iarna tampita ! Nu vezi? Cerul gri, ger.. nu ai chef nici sa iesi din casa. Toata lumea e mohorata.. pacat.
Relu: - Da frate ! Cam zdreanta iarna asta. Urasc anotimpul asta, frate ! Nu a mai nins aici de 3 ani. Ce pana mea mai e si asta? Tot vara e mai fain.
Tase: - Da si acum mi-aduc aminte cand faceam oameni de zapada sau jucam fotbal pe zapada...
Relu: - Lasa ba oamenii tai de zapada. Cand prinzi fetele si le bagi cate un mozol de zapada in fata :)))
Ma uitam la Tase si la Relu, pentru ca imi erau simpatici, pentru ca unul radea tare, iar celalalt doar zambea. Cand ii auzeai vorbind despre iubire, parca te contopeai cu scutul acela dintre ei, pentru ca la un moment dat ba erai Tase care isi iubea zana lui, care incerca sa ajunga la ea acolo sus, printre stele si cu ultima gura de aer sa ii spuna cat o adora, pentru ca apoi sa moara linistit... iar la un moment dat erai Relu, care ar fi omorat din dragoste, care s-ar fi pus in fata metroului pentru iubire... iar amorul era demonul sau, pentru care nu exista un ritual de exorcizare. Nu puteam sa ma impart intre Tase si Relu, pentru ca unul avea parul pleostit, dar dragut, iar celalalt avea parul in toate partile si era un Picachu simpatic. Erau simpatici...
Relu: - Haide ma! Bagam o shaorma , ceva? ca mor de foame...
Tase: - Da, bagam una mare :)) auzi ai fost astazi la cursuri?
Relu: - Am fost si am dormit pe acolo :))
Tase: - Hehe :) auzi dar ce are metroul asta de intarzie atat? totusi... 30 de minute?
Relu: - Nu stiu ba! Doar nu o sa mergem pe jos pe gerul asta, stai pe pace.. asteptam si mancam shaorma aia.
Ma uitam la ei... unul era alb ca varul la fata si celalalt rosu aprins. Dar amandoi mancau shaorma si amandoi cu pofta. Ciudat e ca Relu se uita si la Fornetti sa ia niste pontino, iar Tase la niste gogosi. Erau simpatici....
Relu: - Hai frate!! o ora intarziere? Pana acum ajungeam in Colentina pe jos !!
Tase: - Pai nu ai zis tu sa asteptam?
Relu: - Da ma da... asta e... bag picioarele in ea de viata, cate se intampla azi..
Tase: - Stiu.. sunt pe aceeasi lungime de unda, simt ca ma sufoc..
Nu intelegeam ce se intampla, amandoi plangeau ca niste copii mici. Din cauza metroului? Nu mai aveau bani de pontino si gogosi? Iarna de afara era o adevarata curva? S-ar fi certat pentru ea? Si ar fi aflat amandoi deodata ca ea se mai culca cu alti nefericiti... Dar nu era niciunul din aceste motive. Si Tase, cat si Relu, pierdusera un joc... Ei nu mai puteau zambi, puteau sa faca mii de oameni sa rada in hohote, dar ei deja erau consumati. Da, asta era ! Erau consumati, erau intr-un proces de disolutie umana. Ce naiba? Acum sunt doar niste umbre. E grav atunci sa pierzi in acest joc. Saracii.. nu au mai prins metroul, care intarziasera deja o ora si jumatate. Nici nu ma sinchiseam sa le spun sa fuga dupa metrou, pentru ca Tase si Relu nu mai erau.. au pierdut !
Poveste de la metrou Timpuri Noi, 15.12.2007
Atat Tase, cat si Relu isi faceau treaba bine, numai ca unul era mai calculat in gandire, iar celalalt mai visator, creativ. Daca ai citit pana acum, ai zice ca sunt doua constelatii diferite sau ca s-ar bate dupa primele cinci minute de conversatie. Ei aveau ceva in comun: aveau o parere foarte proasta despre ei. Pai cum ? Cand oamenii astia pe unde se duceau desenau pe fetele apropiatilor cate un zambet, de parca erau niste copii care desenau pe trotuar cu creta, numai ca unul desena apasand mai tare, cu mai mult albastru, iar celalalt desena in dimensiuni mai mari si cu mai mult galben. Erau simpatici...
Tase: - Nu mai suport vremea asta! E o iarna tampita ! Nu vezi? Cerul gri, ger.. nu ai chef nici sa iesi din casa. Toata lumea e mohorata.. pacat.
Relu: - Da frate ! Cam zdreanta iarna asta. Urasc anotimpul asta, frate ! Nu a mai nins aici de 3 ani. Ce pana mea mai e si asta? Tot vara e mai fain.
Tase: - Da si acum mi-aduc aminte cand faceam oameni de zapada sau jucam fotbal pe zapada...
Relu: - Lasa ba oamenii tai de zapada. Cand prinzi fetele si le bagi cate un mozol de zapada in fata :)))
Ma uitam la Tase si la Relu, pentru ca imi erau simpatici, pentru ca unul radea tare, iar celalalt doar zambea. Cand ii auzeai vorbind despre iubire, parca te contopeai cu scutul acela dintre ei, pentru ca la un moment dat ba erai Tase care isi iubea zana lui, care incerca sa ajunga la ea acolo sus, printre stele si cu ultima gura de aer sa ii spuna cat o adora, pentru ca apoi sa moara linistit... iar la un moment dat erai Relu, care ar fi omorat din dragoste, care s-ar fi pus in fata metroului pentru iubire... iar amorul era demonul sau, pentru care nu exista un ritual de exorcizare. Nu puteam sa ma impart intre Tase si Relu, pentru ca unul avea parul pleostit, dar dragut, iar celalalt avea parul in toate partile si era un Picachu simpatic. Erau simpatici...
Relu: - Haide ma! Bagam o shaorma , ceva? ca mor de foame...
Tase: - Da, bagam una mare :)) auzi ai fost astazi la cursuri?
Relu: - Am fost si am dormit pe acolo :))
Tase: - Hehe :) auzi dar ce are metroul asta de intarzie atat? totusi... 30 de minute?
Relu: - Nu stiu ba! Doar nu o sa mergem pe jos pe gerul asta, stai pe pace.. asteptam si mancam shaorma aia.
Ma uitam la ei... unul era alb ca varul la fata si celalalt rosu aprins. Dar amandoi mancau shaorma si amandoi cu pofta. Ciudat e ca Relu se uita si la Fornetti sa ia niste pontino, iar Tase la niste gogosi. Erau simpatici....
Relu: - Hai frate!! o ora intarziere? Pana acum ajungeam in Colentina pe jos !!
Tase: - Pai nu ai zis tu sa asteptam?
Relu: - Da ma da... asta e... bag picioarele in ea de viata, cate se intampla azi..
Tase: - Stiu.. sunt pe aceeasi lungime de unda, simt ca ma sufoc..
Nu intelegeam ce se intampla, amandoi plangeau ca niste copii mici. Din cauza metroului? Nu mai aveau bani de pontino si gogosi? Iarna de afara era o adevarata curva? S-ar fi certat pentru ea? Si ar fi aflat amandoi deodata ca ea se mai culca cu alti nefericiti... Dar nu era niciunul din aceste motive. Si Tase, cat si Relu, pierdusera un joc... Ei nu mai puteau zambi, puteau sa faca mii de oameni sa rada in hohote, dar ei deja erau consumati. Da, asta era ! Erau consumati, erau intr-un proces de disolutie umana. Ce naiba? Acum sunt doar niste umbre. E grav atunci sa pierzi in acest joc. Saracii.. nu au mai prins metroul, care intarziasera deja o ora si jumatate. Nici nu ma sinchiseam sa le spun sa fuga dupa metrou, pentru ca Tase si Relu nu mai erau.. au pierdut !
Poveste de la metrou Timpuri Noi, 15.12.2007
marți, 11 decembrie 2007
12 puncte :)
Desi nu ma caracterizeaza, am si eu zilele mele gri, am si eu umbra mea, care ma vinde..
1. O intrare in bucatarie poate fi foarte periculoasa, nu stii peste ce monstri dai. In bucatarie toti dam dovada de emfaza, toti incercam diferite trairi, unii incercam sa mancam altfel decat mancam de obicei, altii ne dam mari bucatari, altii oamenii care tinem la curatenie, insa uneori cea mai mare dovada de emfaza este chiar intratul in bucatarie :)) Da, ieri m-am taiat la mana cand am dus gunoiul, nu mi-a zis nimeni ca era un pahar spart in punga. Dureroasa emfaza :)))
2. Iubirea pe cat de frumoasa si pe cat este ea un remediu impotriva starii de spirit din prezent a omenirii, pe cat e ea prima raza de soare care aprinde Pamantul, ma face sa turbez :)) Iubirea nu e pentru oricine, e pentru oameni cu suflet puternic si in primul rand capabili sa iubeasca. Nu toti oamenii pot iubi, unii sunt facuti sa mimeze iubirea, altii sa o priveasca, iar altii sa o deteste. Eu in mometul de fata iubesc foarte mult, pentru ca nimic in lumea asta nu ma bucura mai tare decat zambetul iubitei mele, nimic nu ma face sa visez mai frumos, decat parul ei brunet care imi acopera privirea, nimic nu ma metamorfozeaza... decat sarutul si imbratisarea ei. Insa pe bune ca nimic nu ma infierbanta mai tare decat gandul prezentei altui baiat in jurul ei sau faptul ca mi-ar ascunde ceva => nu exista persoana mai geloasa si mai orgolioasa decat mine :D :))
3. Cosul cu rufe e plin, trei tricouri sunt necalcate, blugii sunt inca la inmuiat... ah.. E si maine o zi !
4. Incercand sa ies din acesta stari, cu ardoarea unei miscari iredentiste, mai tare ma afund. Sunt in niste nisipuri miscatoare, iar lianele de care ar trebui sa ma prind, sunt niste serpi. Nu va ganditi ca-s vreun depresiv. Nuuu.. serpii din imaginea mea sunt roz si pur si simplu rad de tine in timp ce te scufunzi, iar unul din ei, culmea, stie si bancuri cu moldoveni. Hihi
5. Vorbesc cu un prieten bun, pe care il vedeam ca pe un frate mai mare. Ciudat.. acum am impresia ca e unul din agentii aceia care vin la usa la tine sa iti ceara banii reprezentand rata saptamanala la creditul pentru nevoi personale. Raspunsurile automatizate m-au afectat intotdeauna, raspunsurile seci la fel, dar parca niciodata pana acum nu mi-a venit asa tare sa vomit :| Prietenul la nevoie se cunoaste.
6. Cand in cateva secunde ajungi, fara sa iti dai seamana, in al 9-lea cer, clar trebuie sa pici la fel de repede, si nu oricum... IN CAP! nu de alta, dar cica ar exista sanse sa iti vina mintea la loc.
7. Cei mai frumosi prieteni sunt aceia cu care nu mai vorbesti de mult, insa in momentele grele te fac sa zambesti si sa te puna pe ganduri.. "Ce epava de om am ajuns.. nu stiu sa imi apreciez prietenii!".
8. Primesc cea mai frumoasa dedicatie pe garso, dedic o piesa pe masura. Ma simt din nou ca in liceu, cand aveam mereu pe cineva care sa imi zambeasca si sa imi transmita o stare de beatitudine, cand aveam mereu pe cineva sa imi dea o tigara, cand imbratisarile si pupicurile pe obraz erau pline de afectiune, cand o nota de 3, devenea de multe ori motiv de gluma. Nu mai fumez...
10. Trupa de suflet nu e acea trupa pe care o asculti non-stop, pentru ca te saturi de ea. Trupa de suflet are melodii alese si este ubicuitara in viata ta nu pentru ca asculti in sistem heavy-rotation piesele, ci pentru ca o asculti si atunci cand ti-e bine, dar si atunci cand ti-e rau. Ascultand o melodie a trupei de suflet, te imaginezi la un concert de vis, cu alti zecii de mii de fani, fredonand versurile, nepasandu-ti de faptul ca nu ai voce sau ureche muzicala. The show must go on :)
11. Iubire adevarata e atunci cand traiesti fiecare zi cu persoana iubita la fel ca pe prima. Iar ma regasesc in cele zise mai devreme :) Insa e normal sa mai intervina anumite stari inconfortabile, certuri. Cel mai rau e cand persoana iubita are o stare ciudata si nu ai ce sa faci. Iti vine sa iei la intrebari toti ingerii, sufletul arde si parca cere cu disperare o solutie divina. Te iubesc :)
12. Uneori speranta poate fi o alta persoana. Un cineva care ar putea schimba lumea, care ar putea schimba mentalitati, destine. Cineva care prin vorbele sale ar putea sa puna o lume intreaga pe ganduri. O persoana care ar putea canta ore intregi, cu o halba de bere pe pian si sa tina in priza audienta toate acele ore. Un el/ea care ar putea deschide cartea sufletului tau si sa semneze in ea cu vorbe alese. Acea persoana nu va fi niciodata un nimeni, pentru ca totusi e o speranta .. si nu o tanara speranta :) Freddy Mercury e mort si nimeni nu il va mai aduce inapoi...
Ma duc si eu la somn, noapte buna :*
1. O intrare in bucatarie poate fi foarte periculoasa, nu stii peste ce monstri dai. In bucatarie toti dam dovada de emfaza, toti incercam diferite trairi, unii incercam sa mancam altfel decat mancam de obicei, altii ne dam mari bucatari, altii oamenii care tinem la curatenie, insa uneori cea mai mare dovada de emfaza este chiar intratul in bucatarie :)) Da, ieri m-am taiat la mana cand am dus gunoiul, nu mi-a zis nimeni ca era un pahar spart in punga. Dureroasa emfaza :)))
2. Iubirea pe cat de frumoasa si pe cat este ea un remediu impotriva starii de spirit din prezent a omenirii, pe cat e ea prima raza de soare care aprinde Pamantul, ma face sa turbez :)) Iubirea nu e pentru oricine, e pentru oameni cu suflet puternic si in primul rand capabili sa iubeasca. Nu toti oamenii pot iubi, unii sunt facuti sa mimeze iubirea, altii sa o priveasca, iar altii sa o deteste. Eu in mometul de fata iubesc foarte mult, pentru ca nimic in lumea asta nu ma bucura mai tare decat zambetul iubitei mele, nimic nu ma face sa visez mai frumos, decat parul ei brunet care imi acopera privirea, nimic nu ma metamorfozeaza... decat sarutul si imbratisarea ei. Insa pe bune ca nimic nu ma infierbanta mai tare decat gandul prezentei altui baiat in jurul ei sau faptul ca mi-ar ascunde ceva => nu exista persoana mai geloasa si mai orgolioasa decat mine :D :))
3. Cosul cu rufe e plin, trei tricouri sunt necalcate, blugii sunt inca la inmuiat... ah.. E si maine o zi !
4. Incercand sa ies din acesta stari, cu ardoarea unei miscari iredentiste, mai tare ma afund. Sunt in niste nisipuri miscatoare, iar lianele de care ar trebui sa ma prind, sunt niste serpi. Nu va ganditi ca-s vreun depresiv. Nuuu.. serpii din imaginea mea sunt roz si pur si simplu rad de tine in timp ce te scufunzi, iar unul din ei, culmea, stie si bancuri cu moldoveni. Hihi
5. Vorbesc cu un prieten bun, pe care il vedeam ca pe un frate mai mare. Ciudat.. acum am impresia ca e unul din agentii aceia care vin la usa la tine sa iti ceara banii reprezentand rata saptamanala la creditul pentru nevoi personale. Raspunsurile automatizate m-au afectat intotdeauna, raspunsurile seci la fel, dar parca niciodata pana acum nu mi-a venit asa tare sa vomit :| Prietenul la nevoie se cunoaste.
6. Cand in cateva secunde ajungi, fara sa iti dai seamana, in al 9-lea cer, clar trebuie sa pici la fel de repede, si nu oricum... IN CAP! nu de alta, dar cica ar exista sanse sa iti vina mintea la loc.
7. Cei mai frumosi prieteni sunt aceia cu care nu mai vorbesti de mult, insa in momentele grele te fac sa zambesti si sa te puna pe ganduri.. "Ce epava de om am ajuns.. nu stiu sa imi apreciez prietenii!".
8. Primesc cea mai frumoasa dedicatie pe garso, dedic o piesa pe masura. Ma simt din nou ca in liceu, cand aveam mereu pe cineva care sa imi zambeasca si sa imi transmita o stare de beatitudine, cand aveam mereu pe cineva sa imi dea o tigara, cand imbratisarile si pupicurile pe obraz erau pline de afectiune, cand o nota de 3, devenea de multe ori motiv de gluma. Nu mai fumez...
10. Trupa de suflet nu e acea trupa pe care o asculti non-stop, pentru ca te saturi de ea. Trupa de suflet are melodii alese si este ubicuitara in viata ta nu pentru ca asculti in sistem heavy-rotation piesele, ci pentru ca o asculti si atunci cand ti-e bine, dar si atunci cand ti-e rau. Ascultand o melodie a trupei de suflet, te imaginezi la un concert de vis, cu alti zecii de mii de fani, fredonand versurile, nepasandu-ti de faptul ca nu ai voce sau ureche muzicala. The show must go on :)
11. Iubire adevarata e atunci cand traiesti fiecare zi cu persoana iubita la fel ca pe prima. Iar ma regasesc in cele zise mai devreme :) Insa e normal sa mai intervina anumite stari inconfortabile, certuri. Cel mai rau e cand persoana iubita are o stare ciudata si nu ai ce sa faci. Iti vine sa iei la intrebari toti ingerii, sufletul arde si parca cere cu disperare o solutie divina. Te iubesc :)
12. Uneori speranta poate fi o alta persoana. Un cineva care ar putea schimba lumea, care ar putea schimba mentalitati, destine. Cineva care prin vorbele sale ar putea sa puna o lume intreaga pe ganduri. O persoana care ar putea canta ore intregi, cu o halba de bere pe pian si sa tina in priza audienta toate acele ore. Un el/ea care ar putea deschide cartea sufletului tau si sa semneze in ea cu vorbe alese. Acea persoana nu va fi niciodata un nimeni, pentru ca totusi e o speranta .. si nu o tanara speranta :) Freddy Mercury e mort si nimeni nu il va mai aduce inapoi...
Ma duc si eu la somn, noapte buna :*
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
