Pentru ca pot...

Pot sa o visez pe mama mea... tanara, insarcinata cu mine, asteptand parca primii douazeci de ani de persecutie si paranoie blonda. Pot sa privesc o noapte intreaga pe iubita mea dormind, sa ii veghez somnul si sa o feresc de vise neplacute cu un sarut pe frunte. Uniforma care m-a servit in anii de liceu cu magicile culori alb si albastru, o pot transforma in pijama de noapte, sa ma readuca in universul unor ani de neuitat.

Gica era constient de talentul sau in toate. Daca il puneai sa iti repare teava de la bucatarie, o facea cu brio. Daca il puneai sa scrie o poezie, facea ca pana si marele Arghezi sa para palid pe langa creatiile sale. Sa nu mai spun, ca atunci cand era de abordat subiectul sex, vorbea despre de el ca din postura invetatorului pozitiei 69.

Insa ca orice geniu, era urmarit de blestemul neimplinirii in dragoste. Lui Gica ii placea de Anemona, o tanara, pe la vreo.. 33 de ani, care nu vroia sa se incurce cu astfel de oameni, posedati de pacatul nemuririi prin propriile fapte. Gica era un nemuritor, pentru ca peste ani si ani se va povesti despre el, pe la carciumile pe care le frecventa sau poate chiar pe alte bloguri, unde si alti paranoici au mai scris despre el. Anemona vroia sa fie EA ! Fata simpla, care umbla dupa baieti cu bani si pentru care faptul ca Romania are si valori precum scriitori, matematicieni, sculptori, etc. era un detaliu la fel de important precum bancurile cu Radio Erevan ("Cine naiba mai e si Erevan ala, ori e mai tare decat Vantu?" - in mintea ei).

Nu putea si Gica al nostru sa se indragosteasca de cineva de nivelul sau? De o controloare de la RATB care are in sange harul unui analist politic desavarsit sau de o avocata necasatorita, pe la vreo 40 de ani, a carei proiectie de personalitate era, de fapt, o balerina extrem de talentata, care smulgea ropote de aplauze de la un public numeros si foarte pretentios.

Toti baietii suntem un fel de Gica, toti avem atingerea geniului pe capul nostru, toti suntem "bazati" in domeniul IT, daca stim sa montam doua placute de RAM in slot-urile corespunzatoare, toti scriem cele mai frumoase poezii de dragoste. Si toti visam la un moment dat la o Anemona... materialista, harfista, care vede caracterul baiatului/barbatului/hodorogului in portofel sau credit card.

Tie iti cer, sa ma lasi sa iti mai veghez somnul si in alte nopti, sa ma asculti in nebunia mea si sa ascunzi cheia, pentru ca si asa... numai tu ma intelegi. Trezeste-ma cu un sarut si deschide usa pisoiului, sa intre in camera, atunci cand miorlaie. Asteapta-ma in bucatarie, printre raze de soare, caci soarele mi te-a adus in viata mea. Si nu uita sa zambesti atunci cand ne spunem "Pa - pa !".

In ochii tai vad restul vietii mele...