Tobosar de vise

Mergand ca tot melteanul (romanul care merge la concerte in aer liber si sparge seminte), raman fascinant la orice trupa ce canta live, de tobosar. Unii bat cu feeling, spectatorul fiind supus parca ritualului unui taumaturg, altii bat foarte tare, ca si cum am asista la o demonstratie ca omul este cea mai importanta creatie a DOMNULUI, printr-un strigat catre divinitate.

Scriitorii vor sa ramana in posteritate, incercand parca sa vindece lumea de toate bolile venerice, care au navalit datorita lemurienilor ce au apucaturi de homo sapiens (adica de oameni pentru prosti, homo samiens nu inseamna homosexual). Cu condeiul, pixul, tastatura, poti deschide portile unor lumi nebanuite, unele minunate, adevarate bucati de paradis, iar altele adevarate altare de paranoia, ignoranta si ipocrizie.
In cultura africana, tobele joaca un rol important , fiind considerate instrumente reprezentative ale culturii mai sus amintite si folosite in foarte multe activitati sociale si religioase, fie nasteri, procesiuni de initiere, casatorii sau decese. Djemele (sau djembele) sunt considerate si "instrumente de vindecare" datorita vechimii lor ca un factor in leacurile traditionale africane.


Intr-o zi m-as pune in fund pe trotuar si as incepe sa cant la djemele mele, sa uit ca nu mi se raspunde la mesaje sau telefoane, ca am scapat paharul ala afurisit peste picior, ca puteam fi undeva peste mari si tari in momentul asta, ca puteam fi vindecat de mult...
As vrea sa plang trei ore incontinuu, sa vad apoi printre lacrimi visul meu frumos de-aseara. M-am saturat sa tot vad cum schimbi cheile de la usa, m-am saturat sa beau din aceeasi sticla de vodka in fiecare seara, incercand sa scriu despre tine... cata fericire imi aduci in suflet cand imi spui ca ma adori.
Am inteles ca trebuie sa imi transpun sentimenele in acele batai, ca trebuie sa fiu in antiteza cu tot ceea ce inseamna eu, cand nu imi raspunzi la chemare. Am inteles ca trebuie sa plec o perioada, undeva unde m-am nascut, poate la mare... sau departe prin Moldova, pe unde intrebam eu ce este albastrul de Voronet sau de ce trebuie sa sarut icoana care imi stralucea in ochi. Sau poate undeva unde se vorbeste alta limba, sa nu inteleg nimic si sa nu inteleaga nimeni nimic de la mine... decat cantecul meu la djeme...