Ma doare capul de nu stiu ce e cu mine. Ma doare capul desi ma gandesc la cata iubire am de dat, cand ma gandesc la prieteni, unii ipocriti si perfizi (cam pleonastic, isn't it?) pana in maduva oaselor, cand ma gandesc la ai mei parinti sau la marea ce ma asteapta de aproape un an. In momentul de fata, nici macar muzica nu ma incanta... tovarasa mea de bucurie, necaz, betie, inspiratie... toate acestea imbracate de o exuberanta, nu neaparat iesita din comun, cat imposibil de explicat.. sunt exuberant atunci cand plang, pentru ca pornesc in acelasi timp si hohote de ras, stiind ca totusi am platit un bilet la un spectacol. La sfarsit, probabil voi zburda dupa autografele celor care si-au interpretat cu brio rolurile. Foarte bine jucat! Teatrul asta nu e absurd, este pur si simplu o piesa jucata la matineu, unde lumea aplauda aiurea, exact cand nu trebuie, iar unora le suna ostentativ telefoanele.
Sunt exuberant cand simt atingerea inspiratiei asupra mea, pentru ca simt o altfel de dragoste, poate mai curata decat dragostea dintre doi amorezati care isi scriu sms-uri in miez de noapte. Inspiratia mea poate fi insa o himera, o fantasma a gandurilor mele intunecate. Ganduri intunecate? Da... nu ganduri rele, ci ganduri uitate, prafuite si deconectate de la orice fel de energie.
Ma doare capul, mi-e foame, iar usa de la camera e inchisa. Maine dimineata trebuie sa fac cumparaturi. Deci.. o sa deschid usa. Ce gandire sclipitoare, nu? Pai si tu ai inchis usa, chiar cand eu faceam un dus cu apa oparita. Ai fugit si ai lasat doar un bilet, cum ca ai plecat si ca nu mai vrei sa fii steaua de pe cerul meu purpuriu. Nu e nimic.. ti-am lasat si eu un bilet, cu ce ai de cumparat pentru zilele urmatoare, mai ales ca vreau sa fac o tocanita cum nici macar mama nu cred ca ar putea face.
NOAPTE BUNA!
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu