Rucsac, nisip, Gara de Nord...

Am revenit ! Am strabatut tara intreaga, marea m-a revazut, i-am facut cunostinta cu visul meu, capitala era sa imi inghita papucii in asfaltul incins, muntele m-a racorit si m-a adapostit de umbra fierbinte a cotidianului.

Rucsacul meu a fost neincapator pentru adidasii mei, asa ca a trebuit sa ii agat de el. Si acum duhneste a parfumurile mele, duhneste a amintiri, si acum sta gol, plat... mi-e si frica sa deschid buzunarele, pentru ca acolo imi tin amintirile pe care nu vreau sa le pierd. Totusi sa imi scot incarcatorul de Nokia ... :)
Dupa-amiezele adormite, de care trageam ca de o perdea, sa apara mai repede apusul... sau de care tineam sa imi pot savura visul meu. Diminetile ma trezeam visand... te tineam in brate :)

Nisipul de la mare l-am imprastiat in gari, prin guri de metrou, in fata blocului din Focsani ... si acum mai pastrez nisip unde mi-am intors blugii, sa nu se vada gaurile provocate de muscaturile de caine, de asta toamna. Nisipul asta il tin ca pe un talisman, pentru ca ma duce noaptea pe plaja, cand te tineam in brate.

Gara de Nord rade de mine mereu cand ma vede. Dar nu rade cu rautate, caci inainte sa plec la mare, m-a rugat sa ii aduc nisip de la Neptun, Costinesti si Vama Veche. Si i-am adus, in blugi si in adidasi, chiar si pe rucsac. Peronul de pe linia 10, se lasase de fumat, insa m-a rugat sa trag din tigara, sa mai simta si el putin izul de tutun, caci acum e bicisnic, a ajuns un ganditor de mana a doua, caci Bacau, Focsani, Iasi sau Sofia nu abordeaza la fel de bine filosofia precum materialismul lui Platon sau psihologia lui Nietzsche. Oricum eu il inteleg, caci uneori filosofia mea se limiteaza doar la cartofii prajiti de la Mc Donald's sau de ce nu mai e asa buna shaorma din Costinesti. Halal metafizica :))

Important e ca m-am intors si sper sa imi dea si mie cineva pozele de la munte :))
Va pup, imi cer iertare celor pe care i-am suparat, m-am facut iar cat casa si... ne mai scriem si citim ... hihi.. haha :))