luni, 12 aprilie 2010

Ma doare maseaua

"Am si uitat de blogul asta. De foarte mult timp vreau sa imi fac altul nou, dar nu mai apuc. Am examenul de licenta, sunt tot timpul pe fuga, gatesc, mai ies prin oras cu Silvia si ma sparg in Warcraft."

Ma doare acum maseaua si nu gasesc veriga lipsa. Ceva nu s-a intamplat in acesti trei ani. Ma uit la majoritatea prietenilor pe care mi i-am facut in ultimul timp si parca ma uit la un meniu de 10 lei de la Mc Donald's. Suna grozav un Big Mac, o Cola si niste cartofi pentru 10 lei, dar in acelasi timp ai mai facut inca un pas catre o boala, ce te va macina mai devreme sau mai tarziu. Partea buna este ca am invatat sa imi respect mai mult munca, sa ma respect pe mine si sa prind curaj in fata unor personaje pe care acum mai mult timp le consideram de neclintit. Acum cateva luni, prietenii ma compatimeau pentru ceea ce faceam, azi imi place sa aud "bai, dar te descurci pentru varsta ta". Mda... nu am ajuns eu star rock, dresor de nurci si nici prezentator TV la un post porno, insa nu ma plang. Sincer sa fiu, nu chiar toti pe care i-am cunoscut recent imi vor provoca vreo tumoare. Sunt necinstit. Unii imi vor provoca gonoree, la cat de curve sunt, iar altii vreo chestie le tiroida, din cauza zgarceniei lor. Si... da... am cunoscut si lume de la care am avut de invatat, lume care mi-a tinut partea, care nu m-au lasat sa ma afund cand eram in cel mai adanc rahat din Univers. Am mereu oameni care imi dau sms-uri la 3 dimineata sa imi spuna ca nu am chelit si sunt pe drumul cel bun. Exista o persoana care imi confirma ca sunt un baiat talentat si cu care voi "construi" case studentilor. Unei alte persoane i-am confirmat ca viitorul ei este luminos (si asa va fi, are o minte sclipitoare). Acum cateva ore, o alta fiinta umana m-a intrebat daca vreau sa dau din fund cu ea pe Intercontinental (i-am zis ca nu am bani momentan, dar cine stie?). Sa nu mai spun ca exista cineva care m-a proclamat "zeu porno" si initiator al miscarii impotriva pinguinilor.

Am mai mult decat imi doresc pana la urma. Am valurile rasaritului la ora 13:15, am muzica buna in casti si atunci cand plec acasa la Focsani si pun Cd-urile vechi, am o inima mare atunci cand ii vad pe cei apropiati, am foamea-n gat atunci cand ajung acasa, am iarna-n suflet atunci cand trec la ora de vara. Am marea in gand, atunci cand trec pe langa shaormeriile din Bucuresti, am patru perne la canapea si mocheta verde pe balcon. Am sufletul de copil cand altii imbatranesc, am note muzicale in fata ochilor si pe Lady Gaga cu Paparazzi in Winamp.

Plimbandu-ma pe strada, sunt constient ca singuratatea nu este nici constanta, nici variabila pentru mine. Dumnezeu mi-a trimis doi ingeri. Unul cu coarne si paros si unul cu aripi, curat la fata si timid. Incornoratul imi spune sa dau 15 lei pe o shaorma mare, iar timidul ma indeamna catre casa, caci ma asteapta niste branza topita in frigider, cateva bucati de pizza, internet wireless, un pui congelat si cativa catei de usturoi.

Iar pentru cei care va indoiti de mine: eu sunt mai puternic ca niciodata. Am de partea mea primavara, cateva foldere cu mp3-uri (ce-i drept, mult mai putine ca inainte), o multime de apeluri de la numere pe care nu le am memorate in agenda si visul multicolor al unui brad impodobit de 25 iulie.

"Dulce copila razand, sunt un simplu pamantean si n-am crezut ca vei pleca din viata mea". Si am avut dreptate, tot acolo esti =))))))

Dedicatie:



Si asta de nu-ti place =))


.


P.S. Fac site-uri!

0 comentarii: