Skipy's Blog

www.hipermarket.ro

2011-04-01T11:52:00.002+04:00

Am inceput un proiect nou. Este vorba despre un magazin online, www.hipermarket.ro, pe care l-am deschis impreuna cu cei de la Alf Electrocasnice. Veti gasi pe acest site electrocasnice, produse audio video, accesorii IT si multe multe multe altele :)) Deschiderea "oficiala" va fi pe data de 15 aprilie, cand vom avea peste 3000 de produse pe site, iar interfata lui grafica va fi cosmetizata.

Enjoy !
P.S. nu uitati sa aruncati o privire asupra produselor de la Alf Electrocasnice, din gama Albatros si Samus.

www.cateringcopii.ro

2010-12-03T01:30:00.001+03:00

Alt site facut de mine :D www.cateringcopii.ro . Au mancare foarte buna, iar pentru copii, meniu-urile sunt 100% naturale.

Enjoy!

www.bograve.ro

2010-11-15T11:34:00.002+03:00

Un nou site facut de mine. Aici puteti gasi o gama variata de obiecte de lux, materiale promotionale, obiecte personalizate si numai.

Un blog nou

2010-07-30T02:28:00.002+04:00

Cum ma lovesc de pofta publicului larg pentru jeguri, tampenii, lucruri total neinteresante, ori scarboase, tarfe care au stat prea mult la solar, m-am decis sa imi fac un blog nou. Nu promit exact cand ii voi da drumul, pentru ca nu vreau sa o dau in bara din nou. Am promis ca ma apuc de blogarit de mai mult timp, de cand am vazut o gramada de papitoi care fac lucrul asta si vorbesc mult despre... nimic. De altii aud ca au aere de mari vedete online pe la nu stiu ce intalniri din astea de strategii online mega extra duper, iar multi dintre ei de abia daca au un colt de paine in burta. Chiar ma uitam azi pe contul de Twitter al unuia (mi-a zis un fost coleg de clasa ca cica e mare scula de basculta pe net)... ba frate, ce moaca avea. Ziceai ca a abuzat sexual de fata lui vreo haita de lemurieni .

Ma rog, nu ma intelegeti gresit, sunt si oameni care au facut ceva pentru mediul online romanesc. Numai ca acei oameni sunt rafinati, se dezic de mizeria care se intampla in jurul lor, sunt adevarati trendsetteri pe ceea ce fac, nu-s umflati cu pompa, nu se dau mari organe genitale in fata ta daca ii intrebi "ah... tu esti cel cu blogul cutare?". NU! Ma repet, acei oameni care intr-adevar fac ceva sunt persoane tari. Eu chiar am cunoscut doua din aceste persoane. Una este o veverita sclipitoare care nu raspunde la telefon :)) , iar cealalta... pff... nu mai stiu mare lucru despre ea.

Buuun, deci imi fac blog! O sa vina baiatu' cu surprize incredibile!

Stiu, nu e un limbaj care ma caracterizeaza. Numai ca sunt frustrat de-a dreptul (multi, veti spune ca sunt frustrat de fel, probabil aveti dreptate). Nu de alta, dar am citit azi niste bloguri de SEO, unde vorbeau unii mult, despre nimic. Mai citesc parerile, unor "dinozauri" ai Internetului si mi se electrizeaza radacinile de par dintr-o anumita zona a corpului. Nu mai pot! Fratilor ... oameni buni! Uitati-va afara ce se intampla cu online-ul. Aia pe afara au site-uri tip portal, in adevarul sens al cuvantului, numai in Romania, toata turma toceste hi5-ul si Messengerul de la Yahoo, blogurile sunt ok si ai ce citi, lumea nu urmareste profit imediat, exista un cod deontologic care se respecta, etc. etc. etc.

Voi scrie si un post frumos, cu un limbaj adecvat... si mai ales, ceva din suflet. Dar nu stiu cate luni vor mai trece, pana se va intampla asta.

Va pup!

www.instrumentisti.ro/kingtzapu

2010-07-18T16:24:00.003+04:00

Blogul lui King Tzapu, gazduit pe instrumentisti.ro In ceva timp, Lazar va urca inregistrari din Ibiza, unde vor lucra baietii urmatorul lor album.

Ma doare maseaua

2010-04-12T02:25:00.003+04:00

"Am si uitat de blogul asta. De foarte mult timp vreau sa imi fac altul nou, dar nu mai apuc. Am examenul de licenta, sunt tot timpul pe fuga, gatesc, mai ies prin oras cu Silvia si ma sparg in Warcraft."

Ma doare acum maseaua si nu gasesc veriga lipsa. Ceva nu s-a intamplat in acesti trei ani. Ma uit la majoritatea prietenilor pe care mi i-am facut in ultimul timp si parca ma uit la un meniu de 10 lei de la Mc Donald's. Suna grozav un Big Mac, o Cola si niste cartofi pentru 10 lei, dar in acelasi timp ai mai facut inca un pas catre o boala, ce te va macina mai devreme sau mai tarziu. Partea buna este ca am invatat sa imi respect mai mult munca, sa ma respect pe mine si sa prind curaj in fata unor personaje pe care acum mai mult timp le consideram de neclintit. Acum cateva luni, prietenii ma compatimeau pentru ceea ce faceam, azi imi place sa aud "bai, dar te descurci pentru varsta ta". Mda... nu am ajuns eu star rock, dresor de nurci si nici prezentator TV la un post porno, insa nu ma plang. Sincer sa fiu, nu chiar toti pe care i-am cunoscut recent imi vor provoca vreo tumoare. Sunt necinstit. Unii imi vor provoca gonoree, la cat de curve sunt, iar altii vreo chestie le tiroida, din cauza zgarceniei lor. Si... da... am cunoscut si lume de la care am avut de invatat, lume care mi-a tinut partea, care nu m-au lasat sa ma afund cand eram in cel mai adanc rahat din Univers. Am mereu oameni care imi dau sms-uri la 3 dimineata sa imi spuna ca nu am chelit si sunt pe drumul cel bun. Exista o persoana care imi confirma ca sunt un baiat talentat si cu care voi "construi" case studentilor. Unei alte persoane i-am confirmat ca viitorul ei este luminos (si asa va fi, are o minte sclipitoare). Acum cateva ore, o alta fiinta umana m-a intrebat daca vreau sa dau din fund cu ea pe Intercontinental (i-am zis ca nu am bani momentan, dar cine stie?). Sa nu mai spun ca exista cineva care m-a proclamat "zeu porno" si initiator al miscarii impotriva pinguinilor.

Am mai mult decat imi doresc pana la urma. Am valurile rasaritului la ora 13:15, am muzica buna in casti si atunci cand plec acasa la Focsani si pun Cd-urile vechi, am o inima mare atunci cand ii vad pe cei apropiati, am foamea-n gat atunci cand ajung acasa, am iarna-n suflet atunci cand trec la ora de vara. Am marea in gand, atunci cand trec pe langa shaormeriile din Bucuresti, am patru perne la canapea si mocheta verde pe balcon. Am sufletul de copil cand altii imbatranesc, am note muzicale in fata ochilor si pe Lady Gaga cu Paparazzi in Winamp.

Plimbandu-ma pe strada, sunt constient ca singuratatea nu este nici constanta, nici variabila pentru mine. Dumnezeu mi-a trimis doi ingeri. Unul cu coarne si paros si unul cu aripi, curat la fata si timid. Incornoratul imi spune sa dau 15 lei pe o shaorma mare, iar timidul ma indeamna catre casa, caci ma asteapta niste branza topita in frigider, cateva bucati de pizza, internet wireless, un pui congelat si cativa catei de usturoi.

Iar pentru cei care va indoiti de mine: eu sunt mai puternic ca niciodata. Am de partea mea primavara, cateva foldere cu mp3-uri (ce-i drept, mult mai putine ca inainte), o multime de apeluri de la numere pe care nu le am memorate in agenda si visul multicolor al unui brad impodobit de 25 iulie.

"Dulce copila razand, sunt un simplu pamantean si n-am crezut ca vei pleca din viata mea". Si am avut dreptate, tot acolo esti =))))))

Dedicatie:

Si asta de nu-ti place =))

.

P.S. Fac site-uri!

www.casadevinuricrucianu.ro

2010-03-27T12:28:00.000+03:00

Site nou :>

www.gma.com.ro

2010-03-21T22:40:00.000+03:00

Site nou :))

Rasputin House Bucuresti

2009-12-01T22:22:00.003+03:00

Revin... :)
Vreau sa anunt ca imi voi face alt blog, unul fain si pe care o sa scriu mai des. Va fi tare !

Azi am terminat de facut un site => www.rasputinhouse.com

Cand norul asta nu mai pleaca...

2008-09-20T01:56:00.002+04:00

Imi visez atat de des moartea, incat am ajuns sa cred ca sunt nemuritor.

Uneori ma pierd atat de mult in materialismul idiot al vremurilor astora, incat uit ca am iubit, ca mai am de facut atat de multe, ca am in orice colt al tarii asteia, o persoana care ma va imbratisa, la dulcea revedere, indiferent de pacatele mele.

Alteori ma pierd in niste cuvinte mari, care ma trag intr-un iad insuportabil, care imi umplu capul si nu ma lasa sa dorm noaptea. Nu o sa imi dau unghiile cu lac negru si nici nu voi purta patratele alb-negre, numai ca mi-a luat atat timp sa imi dau seama ce s-a intamplat de fapt. Iar acele vorbe, "acum nu realizezi, mai tarziu iti vei da seama cat de greu va fi".

Nu pot sa zic decat ca in fata Lui Dumnezeu, al tau, al meu, al lor, toti suntem egali. Cand eram mic, credeam ca oamenii buni nu mor niciodata, insa pe rand ei s-au dus, inca de pe atunci cand nu intelegeam de ce nu mai exista dinouzauri pe Pamant si de ce Dacia lui tata nu se transforma in nu stiu ce fel de robot de pe alta planeta. Culmea, pe acestia, care s-au dus, parca ma astept mai mult sa se intoarca, decat himerele care au smuls din mine gandurile mele de fericire. Ei sunt indreptatiti...

O inima

2008-08-30T23:50:00.003+04:00

Prietenul meu Pamfil, suferea de o boala cardiaca. Nu stiu exact ce era, pur si simplu inima nu il mai asculta in ultimul timp. Prin ianuarie inima ii facea faze, iar eu si alti prieteni il sunam sa il tinem de vorba in timpul crizelor, in caz ca se intampla cineva, sa aiba cine sa anunte sau chiar sa ii spuna o vorba buna. Mi-era mila de el, caci nu vedeam cu ochi buni toata situatia asta,

"Imi e frica sa le zic parintilor, celorlalti prieteni, mi-e frica sa le spun necunoscutilor si chiar administratorului de bloc, cand vine la un sprit si ma intreaba de sanatate."

Caci inima lui fusese devorata de proprii sai demoni, de teama de a fi lasat singur vreodata si de teama de a parea in fata celorlalti, ca un fel de cabotin, ceea ce ura el cel mai mult, un schimonosit care elucubreaza pe scena propriului sau destin.

Nu era vina lui, caci atunci cand a ajuns el pe lume, doctorii le-au indicat parintilor ca ar fi mai bine sa renunte la Pamfil, viitor nume de succes in statiile de RATB si bun cunoscator al caminelor studentesti din capitala. Insa, parintii l-au dorit, ar fi renuntat la ani din viata lor, numai sa apuce sa vada acel suflet prinzand forma materiala.

Ii spuneam: "Pamfile, nu e de glumit cu inima!", insa el radea. "Nu am facut rau nimanui, ba mai mult, iubesc atat de mult lumea asta si viata... Stii ca nu mi-am dorit niciodata bani multi sau sa schimb femeile ca pe soseste, am vrut doar sa am mereu prietenii langa mine".

Eu chiar nu stiam ce e cu Pamfil asta pe planeta noastra. Era atat de exuberant, incat numai crizele il aduceau cu picioarele la pamant. Zambea atat de mult, incat uitandu-te la el, te apuca si pe tine o stare de beatitudine... mai mult, credeai ca omul asta zambeste si in somn.

Din pacate, Pamfil, al meu, trebuie sa plece, la aceeasi clinica specializata, unde se duce cam toata lumea bolnava grav in ultimul timp. Sper sa il revad si sa ma minta din nou, cu zambetul pe buze, ca totul va fi bine.

2008-08-26T20:22:00.004+04:00

Luna Mai, mi-a adus in casa tot felul de ganganii, unele care imi goleau frigiderul, altele care imi foloseau toaleta, altele care ma trageau cu forta prin gurile de metrou.

Luna Iunie, a adus caldura aceea, care ma facea sa intru cu incaltamintea in asfalt, nu neaparat datorita temperaturilor. Stiam ca voi pleca spre alta lume, pe care mi-o pictam stramb pe o panza murdara, uitata de mult intr-o camera, pe care am inchis-o, cand m-am dezis de o parte din mine. In acea camera, am lasat rasete in miez de noapte, minute de tacere, pensulele cu care imi pictam ziua de maine si hainele care nu ma mai incapeau, dar pe care le mai imbracam cand eram chior de somn si imi era frig pe la 4-5 dimineata. Dincolo de acea camera, era o alta. De acolo era acea voce... naratorul viselor mele. Nu era noapte sa nu aud vocea aia. Nu era noapte sa nu imi imaginez, cum ar fi sa intru si eu in camera aia, sa fiu eu acela care provoaca scartaielile de lemn, sa imi mut toate plansele si hainele acolo. Si dupa ce m-am dezis de mine, vocea aceea a continuat sa imi povesteasca de strazile acelui oras in care voi pleca in Iulie. Si in acele naratiuni, piciorul imi intra in asfalt, numai ca naratoarea, imi scotea in fata o... cabina telefonica de care sa ma agat ;)) .

Luna Iulie, m-a gasit, intr-un vagon de tren, cu care aveam sa merg vreo doua saptamani. Aveam sa ma trezesc in luna August... Trebuia sa fac ceva in tot acel drum. Si am adormit. M-am visat pe mine, intr-o locuinta. Iar naratoarea mea imi era colega de camera. Aceasta ca si mine, nu suporta sa vada usi deschise. La fel ca si mine, avea un jurnal. Diferenta era ca ... jurnalul meu era dictat de catre acest personaj. Eu stateam in fata calculatorului si ... scriam. Naratorul ma tinea in brate, ma saruta pe gat, iar eu tremuram. Oare ce avea sa imi spuna pentru povestea urmatoare? Caci mana ei, trecea prin parul meu, iar eu aproape ca adormeam in bratele ei. Imi sopteste in ureche sa incep sa scriu... doar EU !

"Insa, fara tine, as debita. As fi un laconic, un nepriceput. Nu as mai avea acea coeziune a frazei.... care si asa... multa lume imi spune ca imi lipseste. Dicteaza-mi, trebuie sa scriu!" .

"Nu fi absurd! Eu sunt rodul imaginatiei tale. Tu m-ai creat. Eu sunt ceea ce sufletul tau doreste, ceea ce tu nu poti vedea printre figurile pe care le analizezi la gurile de metrou, in statiile de tramvai sau chiar in tren, cand calatoresti de nebun prin tara. Eu sunt acel ceva al tau... in mine canalizezi bucurie si tristete. Esti bucuros cand te tin in brate si iti soptesc in ureche, esti trist cand ma inchid in camera mea... si te intrebi daca ma gandesc la tine, daca iti voi mai sopti si peste zece, douazeci de ani de ani, poate peste o suta. Dar eu sunt alaturi de tine mereu, caci fara tine, eu nu as fi..."

"Atunci, hai cu mine! Haide sa platim amandoi o chirie, sa mergem dimineata la piata, cand toate legumele si toate fructele sunt proaspete. Hai sa ne plimbam seara cu barca. Sau sa ne imbatam la masa noastra, sa uitam ca ne apasa toate tampeniile si sa fim doar noi! Haide sa cantam, haide sa scriem, haide sa desenam. Vino sa ma vezi..."

"Si daca o sa vin, cum ramane cu camera asta? Cum ramane cu rasetele de la unu noaptea? Ma vei mai cauta disperat? Vei mai plange dupa mine in somn? O sa te mai intrebi daca ma gandesc la tine sau nu ... ? "

"Nu ai spus ca eu te-am creat? Esti o parte din mine. Ar trebui sa stii raspunsul. Iti promit ca in miez de noapte, eu voi fi acela care iti va povesti tie. Iti jur, ca daca vii cu mine, o sa te caut mereu disperat, in camera noastra, dupa o zi de munca. Fii sigura, ca o sa plang dupa tine in somn, caci nu am putut sta treaz, sa iti veghez somnul. Dumnezeu stie, ca o sa ma gandesc tot timpul la tine, chiar si atunci cand voi spala vasele sau iti voi aduce cafeaua, dupa ce ai iesit din baie dimineata... si ma voi intreba mereu, daca te gandesti la mine... la povestea pe care o voi scrie maine ;)) . "

Din viata, intelege cine poate

2008-08-23T18:37:00.004+04:00

Ionel, era un baiat de clasa a VII-a. Era saracul prins inca in magia roz a claselor primare, cand impartirea la matematica, bastonasele si despartirea in silabe se faceau toate cu doamna invatatoare, iar cornul cu lapte era efigia acelei generatii.

De la o ora la alta, sa vezi pe altcineva, alta fata, alt caracter, alta definitie a termenului pedagog. S-a obisnuit Ionel si cu mastile care se perindau pe la ore, caci pe unele dorea sa le poarte si el, caci il transpuneau in alte universe, departe de bataile din curtea scolii si de colegii care fumau prin toalete. El era un visator, ii placea ora de Limba si Literatura Romana, se baga in seama la unele subiecte si dadea niste raspunsuri la care insusi profa' de romana, isi afisa adevarata fata, lasand la o parte masca desacralizata. Ii placea fizica, pentru ca dupa ce luase o nota de 8, maica-sa l-a pus cu burta pe carte, de a ajuns Ionica al nostru sa vada forte si noaptea, sa calculeze in probleme dupa stari de agregare si sa impuste inca vreo cinci de 10 in acelasi semestru in care luase nota de 8.

Problema lui era la matematica, mai precis geometria. Oricat de creativ ar fi fost el, nu intelegea care era treaba cu teoremele, cu reciprocele. In plus, doamna profesoara de matematica, incerca sa le sugereze elevilor ca masca se da jos acasa, in compania a inca doi colegi si ... contracost. Bineinteles ca misterele matematicii, magie neagra... pot fi deslusite prin tainele Ordinului Cavalerilor Matematici si ca in calitate de muritor de rand, pe la 13-14 ani, nu ai nicio sansa sa faci acele triunghiuri sa devina isoscele sau echilaterale sau sa demonstrezi ca acel dreptunghi, este de fapt un patrat. Doar cand poti dovedi aceste lucruri, esti demn sa vezi dincolo de masca.

Saturat de atatea enigme, aflat la limita dintre sacru si profan cu o medie de 8 la matematica, Ionel se duce acasa si cere sa fie lamurit de catre tatal sau cum sta treaba cu teoremele de la ora de Geometrie.

-Tata, eu nu vreau sa imi dati bani sa ma duc la pregatire la doamna profesoara B. Spune-mi tu cum sta treaba cu teoremele, cu reciprocele... si mai ales, ce este aia o contrapusa?

Tatal, fost pionier si muncitor de baza la uzina din oras, explica raspicat:
-Ionica, tata... Uite cum sta treaba, eu nu ma pricep la linii si la cifre, de aia eu si maica-ta te trimitem la scoala, sa nu fii asa prost ca mine. Dar uite cum sta treaba... TEOREMA! Daca ma-ta se inchina cu dreapta, e smerita si iti spune si tie sa iti faci cruce cand te pui la masa sa mananci, e clar ca e Duminica si ca a fost la Biserica si l-a ascultat pe popa ala. Reciproca e astfel: Daca e Duminica, iar ma-ta a fost la Biserica, e clar ca mancam ciorba de burta in ziua aia si o sa ne spuna sa ne inchinam inainte sa ne asezam la masa si iar o sa ne scoata ochii ca a dat nu stiu cat pe kilu' de smantana. [...]
Iar contrapusa... na... e mai dificila. Dar gandeste-te la faza urmatoare, cum asta sambata seara, tac-tu s-a dus sa bea o beroaica sau doua pe afara, pentru ca ma-ta isi facea cruce cu stanga si injura de toti Dumnezeii prin casa, ca cum a luat Romania bataie de la Ungaria la handbal feminin. Eh atunci tac-tu se schimba, se smereste... si il ajuta pe domnul ala care de abia se tine pe picioare la iesirea de "La Cuib", care tot bleastama, tipand ca mai vrea un pahar de vodka, iar pe care tac-tu il saluta tot timpul cu "Saru-mana, Parinte!" .

Rucsac, nisip, Gara de Nord...

2008-08-22T18:32:00.003+04:00

Am revenit ! Am strabatut tara intreaga, marea m-a revazut, i-am facut cunostinta cu visul meu, capitala era sa imi inghita papucii in asfaltul incins, muntele m-a racorit si m-a adapostit de umbra fierbinte a cotidianului.

Rucsacul meu a fost neincapator pentru adidasii mei, asa ca a trebuit sa ii agat de el. Si acum duhneste a parfumurile mele, duhneste a amintiri, si acum sta gol, plat... mi-e si frica sa deschid buzunarele, pentru ca acolo imi tin amintirile pe care nu vreau sa le pierd. Totusi sa imi scot incarcatorul de Nokia ... :)
Dupa-amiezele adormite, de care trageam ca de o perdea, sa apara mai repede apusul... sau de care tineam sa imi pot savura visul meu. Diminetile ma trezeam visand... te tineam in brate :)

Nisipul de la mare l-am imprastiat in gari, prin guri de metrou, in fata blocului din Focsani ... si acum mai pastrez nisip unde mi-am intors blugii, sa nu se vada gaurile provocate de muscaturile de caine, de asta toamna. Nisipul asta il tin ca pe un talisman, pentru ca ma duce noaptea pe plaja, cand te tineam in brate.

Gara de Nord rade de mine mereu cand ma vede. Dar nu rade cu rautate, caci inainte sa plec la mare, m-a rugat sa ii aduc nisip de la Neptun, Costinesti si Vama Veche. Si i-am adus, in blugi si in adidasi, chiar si pe rucsac. Peronul de pe linia 10, se lasase de fumat, insa m-a rugat sa trag din tigara, sa mai simta si el putin izul de tutun, caci acum e bicisnic, a ajuns un ganditor de mana a doua, caci Bacau, Focsani, Iasi sau Sofia nu abordeaza la fel de bine filosofia precum materialismul lui Platon sau psihologia lui Nietzsche. Oricum eu il inteleg, caci uneori filosofia mea se limiteaza doar la cartofii prajiti de la Mc Donald's sau de ce nu mai e asa buna shaorma din Costinesti. Halal metafizica :))

Important e ca m-am intors si sper sa imi dea si mie cineva pozele de la munte :))
Va pup, imi cer iertare celor pe care i-am suparat, m-am facut iar cat casa si... ne mai scriem si citim ... hihi.. haha :))

Busy

2008-07-15T02:20:00.002+04:00

Ok, eu de aproape trei saptamani, tot umblu. Ba cu mutatul, ba venitul in Focsani, ba revenitul in Bucuresti, ba plecatul la Oradea, ba revenitul in Bucuresti (sunt o baba :)) ), nu prea mai dau pe net, decat sa citesc niste mailuri si sa mai stau ocazional pe un invisible pe yahoo messenger :D .

Asa ca o sa ne auzim mai mult la telefon, daca e cazul.
Pup :*

Continuare

2008-06-14T21:18:00.001+04:00

Sa cunosti pe unul din baietii de la sala de internet la care ne duceam noi, era ceva de laudat. Eram copii si povesteam de meciurile de Cs, cu o sclipire in ochi, caracteristica unui pusti de 7 ani, care primeste prima pereche de jambiere. Frazele de genul "Ai vazut, ma, ca a intrat si T. la CS azi?" , "Oricum el nu le are cu CS-ul, mai mult se baga la NFS!. Citind probabil replicile acestea, multi dintre voi o sa spuneti ca eram niste disperati de jocuri pe PC si nu aveam nimic mai bun de facut decat sa stam la o sala de net, sa pierdem timp si sa interactionam cu alte persoane care intelegeau prin socializare fraguri, mIRC, meciuri de Starcraft sau curse de NFS...

"Acolo veneau si X. si Y. , insa veneau si M. si N. .. Nu erau diferente". Vroia sa imi spuna, ca veneau oameni de toate categoriile. X. si Y. erau doi baieti considerati "de bani gata", pentru ca aveau parinti procurori sau avocati. Nici nu mai stiu exact, doar ca lumea se uita la ei pe strada, ca viitori baieti teribili ai Focsaniului, care vor comite nu stiu ce fapte ilicite, iar ei nu vor pati nimic... M. si N. erau doi frati, care veneau dintr-o familie saraca, se imbracau cu acelasi trening o saptamana intreaga si ocazional mai veneau si cu sandwichurile de la scoala, direct la sala de net. Insa fratele mai mare, era... zeu... cum spun gamerii :), la mai toate jocurile, poate doar la NFS claca, pentru ca T. era printre cei mai tari din oras la acest joc. Era egalitate, fiecare prindea o zi buna la un joc sau era tare pe IRC, pentru ca avea boti, bnc-uri sau shell-uri.

"Din urma vin generatii cu vise spulberate, fara copilarie, vin niste roboti, ba ! Noi nu eram asa... noi ne salutam pe strada... si iarasi revin la afurisita aia de sala... mai stii ce fel ne adunam la canapele cu suc sau bere si povesteam? Ma nebunule, vorbeam de la jocuri pe PC, pana la meciuri de fotbal pe bune, ce facea Steaua, Dinamo, Rapid... despre scoala, ce testari dadeam, despre profi. Ba, noi vorbeam ! Nu eram libarce din astea mute, si parca ne mai ducea mintea sa mai facem si ceva folositor. Acum ii vezi pe toti prapadatii astia cum se freaca prin CanCan sau Libertatea, cum apar filme porno cu ei la 15-16 ani sau niste aiurite care avorteaza, desi nici nu au ajuns sa afle ce este un oximoron". Ati patit vreodata sa ramaneti mut datorita vorbelor aruncate de cineva? Aruncate la intamplare sau aruncate cu un scop precis. Omul acesta avea dreptate, pentru ca ma uitam in jurul meu, pentru ca toate acestea se intamplau sub ochii mei, pentru ca nici daca vroiam sa nu aflu toate mizeriile astea, ele ajungeau la urechile mele, ma trezeau dimineata din somn, mai brutal decat o facea mama cand era in concediu, iar eu nu vroiam sa ma duc la prima ora, la scoala.

"Si cand ii faceam turele lui C. , eram boss !" , si radea precum un meltean la o aparitie Romica Tociu si Cornel Palade. "Veneau fetele alea mai mari si se rugau de mine sa stea pe nimic.", atunci am prins si eu curaj. "Da... cand veneau de-al de F. si C. , care vroiau sa stea cate 5 - 6 ore." . Iar el razand mai tare, cu o mandrie de nedescris: "Da, toti va uitati la mine ce fel stateam cu ele pe canapea, iar nebunele mai alintau, ma mangaiau.." , iar eu, cu multa rautate: "Si cand vroiai sa faci si tu ceva, se intorceau la calculator". Am fost prea rau, am exagerat, am lovit un om aflat la pamant, ancorat in sperantele lui, declansate inca de la plecarea din Focsani. Dar el radea si ma aproba. "Da... ai dreptate, dar tot eram boss, cat invata C. pentru examene, eu te lasam pe tine, pe B. si pe A. sa stati o zi intreaga pe mIRC sau il ofticam pe boul ala fara dinti in gura, ca nu il lasam la statia, unde avea el salvarile de la Diablo 2."

Discutia a durat in jur de doua ore, iar el mi-a incheiat cu ceva magnific: "Oricum, daca m-as intoarce intr-o zi, sa vad Focsaniul, m-as duce direct la scarile acelea, stiu sigur ca unul din baietii cu care stateam ore in sir la sala, o sa treaca si o sa ma observe, o sa ma salute si o sa ma invite la o beroaica. Daca m-as muta acolo, X. sau Y. ar avea grija sa imi gaseasca ceva de lucru, iar daca as sta peste noapte, M. sau N. , m-ar tine la ei."

Atunci cand iti parasesti casa, lasi in urma amintiri, oameni, lacrimi, gandurile de la miez de noapte si propria identitate. Comiti un pacat, incalci o regula nescrisa, care te poate duce la capat de drum. Iar la capat de drum, inca mai speri ca poti repara ce ai gresit si sa te intorci, cu fizionomia de copil, la o sala amarata de net.

Din categoria "a fost demult"

2008-05-30T22:24:00.004+04:00

Cand te intalnesti prin capitala cu un prieten, cu care ai copilarit in orasul natal, toate gurile de metrou dispar, toate mc donald's-urile se transforma in fast-fooduri unde hamburgerul se facea in minim 5 minute, iar cladirile gri si lumea posomorata deveneau un tot unitar. Deveneau livada "de la t(z)evi", de unde furam mere, fugariti fiind apoi de un paznic, care ne alerga, parca, doar de dragul de a simti si noi o senzatie de "power ranger" si sa avem ce povesti apoi la scara blocului.

Regasindu-ma cu el, parca stateam la bara aceea de batut covoare si mai scriam trei ore din viata mea, amandoi zambeam si eram constienti de metamorfozarea ce se petrecea in jurul nostru. Fete, jocuri, scoala, capturile acestea de pe o pelicula ce va rula ani de acum inainte, erau mult mai importante decat faptul ca trebuia sa imi iau alt abonament la metrou, ca nu mai am credit pe mobil sau ca am de predat nu stiu ce proiecte pe la facultate.

Despartindu-ne, tot el mi-a dat de inteles ca ma voi mai intalni cu o persoana foarte importanta pentru mine, care a fost mai demult pentru altii cea mai fericita persoana de pe pamant, un arhetip...

Si mai pe seara, inainte sa intru in bloc m-am regasit cu respectivul. Arata nu foarte schimbat de perioada in care umblam nedespartiti si tragea dintr-o tigara. Zambind, m-a strigat dupa porecla de pe vremea aceea. Nu am putut sa ii raspund cu aceeasi sinceritate in zambet, pentru ca intotdeauna a fost mai bun decat mine, la orice: invatatura, fotbal, counter-strike, avea mai mult bun simt decat mine, desi glumele deocheate nu ii lipseau din repertoriu, avea si vise mai frumoase si asta ma oftica cel mai tare. Insa a devenit un salahor al propriei existente. Pentru el rasaritul nu mai insemna perfectiune, nu mai era lumina care ii spunea "Stai si mai viseaza...", devenise rutina... devenise motivul pentru care cocosul din tarcul improvizat langa garajul vecinului isi strica plamanii dimineata.

Dar era el, cu el m-am dus pentru prima data in sala aceea de internet, el mi-a spus cum se pune un nick la counter-strike, el mi-a explicat ca trebuie sa intru pe un server de Undernet pe mIRC, pentru a comunica cu "restul lumii". Multi au spus: "Blestemata fie sala aia de net ! M-a stors de bani!". Nu si noi... Mai ales el.

Si a inceput sa imi povesteasca perioada aceea, pentru ca si asa, de la 17 ani a trebuit sa plece in Bucuresti, cu gandul deja la un loc de munca, iar acele amintiri erau singurul lui bilet catre Focsani.

-Si mai sunt, ma, sali de net in Focsani? Doua, ah? Mai tii minte cate erau pe vremea noastra? Inflatie! La un moment dat erau 7 sali pe o raza de 150 de metri. Dar tot acolo jos ne-a placut cel mai mult. Te faceam mereu la CS! Si ce fete mai veneaaau.. si culmea, tot tu, ala olimpic la romana si istorie, ai stat cu tipa aia mica si bruneta, de ne uitam toti dupa ea. Ce buna mai era !! Desi... luni intregi te-ai tinut dupa schiloada aia, care in iarna nici macar nu te pupase cand v-ati despartit in fata blocului ei. Si tu o conduceai acasa ca sclavul in fiecare seara. Si cand a vazut ca e prea bagata in seama, nici nu mai trecea pe acolo jos. Ce vaca !

[...]
continuarea maine

La mare..

2008-05-25T21:12:00.004+04:00

In ultimile doua saptamani cred ca mi-am innebunit prietenii cu mersul la mare, cu statusul "10 beri si'o gagica cu trupul uns" si mai ales cu calculele mele pentru un viitor buget dedicat unui sejur linistit la mare. Da, linistit, cu aspirina, cu sucuri naturale, cu o cazare undeva departe de plaja si alte tentatii, printre butuci de vie, langa o Dacie 1300 galbena cu geamuri fumurii, facand ocazional o promenada pe faleza, abstinenta totala, iar singura muzica cu care ma voi delecta, va fi cea de pe CD-urile mele cu Beethoven, Mozart si Tchaikovsky.

Vineri seara, pregantindu-ma sa vizionez un film la DVD, cu Mihai, mi se deschide in "mod miraculos", o fereastra pe fermecatul meu laptop (ce imi plac relatarile astea pline de magie :)) ) . Era Radu, care acompaniat de winamp-ul meu ce rula Daniel Powter - Bad Day, imi face o propunere demna de melodiile fostei trupe Vama Veche: "Hai la mare !". In momentul acela in mintea mea se petreceau o gramada de chestii: in primul rand aveam o imagine cum jucam o miuta pe plaja, atat cu ingerul bun, dar si cu cel rau, iar mai incolo de noi Tarra Reid servea bere, in costum.... costum de baie. 1-0 pentru ingerul rau aici . Insa emotia pe care o simteam de fiecare data cand ajungeam la mare, deja anihila acele imagini demne de o reclama la Bergenbier. Aveam pe fata un zambet tampit, si vedeam parca cum treceam iarasi peste bratul Borcea sau cum treceam pe langa Cernavoda si ca vitelul ma uitam dupa centrala nucleara, ca apoi cand ajungeam in Constanta, sa vad marea, iar eu sa doresc sa sar in ea, insa ca in fiecare an se gasea cineva sa imi spuna: "Ai rabdare! Mai avem putin si ajungem."

Am raspuns cu un "Da!" , pe care l-as putea hiperboliza mai tare, decat o fac autorii de basme cand e vorba de zmei sau eroi pozitivi metarmofozati.

Si ieri, cel care va scrie acest post, juca tenis cu piciorul in parcare la Carrefour in Constanta, dupa ce mancasem o portie de frigarui, apoi dadea o tura pana in Costinesti, iar pe strazi, striga cu capul scos de pe geamul de la masina: "Votati Skipy primar !!". Eram foarte exuberant, poate prea mult... avand in vedere ca eu in 3 minute eram deja echipat si scrasneam din dinti, pentru ca ceilalti nu mai terminau cu schimbatul. Cand am pus picioarele pe nisipul fierbinte, simteam ca acolo mi-a fost dintotdeauna locul, ca parca "Da!"-ul din seara dinainte, a fost comandat de catre mare si plaja. Iar cand am vrut sa ma duc in apa, plaja parca striga dupa mine: "Ai terminat cu mine? Te duci deja la aia?", iar cand m-am intors lovit la picior de-un bolovan, "Vezi ca aia e o stricata? Mami.. tot eu am grija cel mai bine de tine". Insa si apa ma iubea.. bolovanul ala a fost o palma, pentru ca am lipsit atatea luni de "acasa" :) .
Obeliscul, lacul, Discoteca Tineretului si straduta aia pe unde trec atat masini, cat si oameni, de zici ca vine sfarsitul lumii, erau in concediu si parca imi spuneau: "Ne pare rau Skipane, stam la o tigara sau la o bere din iulie incolo. Te pup!".

Marea are grija de mine, nu ii pasa daca sunt in toane de rahat si sunt nervos, iar cateodata injur, insa ii pasa daca sunt trist, obosit, daca sufar, daca sunt bolnav... daca sunt lovit ... Ea are suflet mai mult decat oricine dintre noi, iar orgoliul ei nu exista atunci cand ai cel mai mare nevoie de ea..

Asa, sa fie mai interactiv, acest post are si pozeeee !!! Yupeee :))

Sondaj !!

2008-05-15T18:28:00.002+04:00

Dupa cum stiti de aproximativ 5 zile am devenit vegetarian. Chiar vreau sa aflu parerea voastra despre acest fapt.
Va doresc tuturor o viata mai sanatoasa. Bate saua sa priceapa iapa !!!

Tobosar de vise

2008-05-12T21:22:00.003+04:00

Mergand ca tot melteanul (romanul care merge la concerte in aer liber si sparge seminte), raman fascinant la orice trupa ce canta live, de tobosar. Unii bat cu feeling, spectatorul fiind supus parca ritualului unui taumaturg, altii bat foarte tare, ca si cum am asista la o demonstratie ca omul este cea mai importanta creatie a DOMNULUI, printr-un strigat catre divinitate.

Scriitorii vor sa ramana in posteritate, incercand parca sa vindece lumea de toate bolile venerice, care au navalit datorita lemurienilor ce au apucaturi de homo sapiens (adica de oameni pentru prosti, homo samiens nu inseamna homosexual). Cu condeiul, pixul, tastatura, poti deschide portile unor lumi nebanuite, unele minunate, adevarate bucati de paradis, iar altele adevarate altare de paranoia, ignoranta si ipocrizie.
In cultura africana, tobele joaca un rol important , fiind considerate instrumente reprezentative ale culturii mai sus amintite si folosite in foarte multe activitati sociale si religioase, fie nasteri, procesiuni de initiere, casatorii sau decese. Djemele (sau djembele) sunt considerate si "instrumente de vindecare" datorita vechimii lor ca un factor in leacurile traditionale africane.

Intr-o zi m-as pune in fund pe trotuar si as incepe sa cant la djemele mele, sa uit ca nu mi se raspunde la mesaje sau telefoane, ca am scapat paharul ala afurisit peste picior, ca puteam fi undeva peste mari si tari in momentul asta, ca puteam fi vindecat de mult...
As vrea sa plang trei ore incontinuu, sa vad apoi printre lacrimi visul meu frumos de-aseara. M-am saturat sa tot vad cum schimbi cheile de la usa, m-am saturat sa beau din aceeasi sticla de vodka in fiecare seara, incercand sa scriu despre tine... cata fericire imi aduci in suflet cand imi spui ca ma adori.
Am inteles ca trebuie sa imi transpun sentimenele in acele batai, ca trebuie sa fiu in antiteza cu tot ceea ce inseamna eu, cand nu imi raspunzi la chemare. Am inteles ca trebuie sa plec o perioada, undeva unde m-am nascut, poate la mare... sau departe prin Moldova, pe unde intrebam eu ce este albastrul de Voronet sau de ce trebuie sa sarut icoana care imi stralucea in ochi. Sau poate undeva unde se vorbeste alta limba, sa nu inteleg nimic si sa nu inteleaga nimeni nimic de la mine... decat cantecul meu la djeme...

Iubire neconditionata

2008-05-04T02:42:00.005+04:00

Vreau sa postez neaparat chestiile urmatoare. Comentariile le faceti voi..

A fost odata peste nori
Aproape chiar de soare
O lume a cangurilor
Care visau la zare
Si`n lumea asta minunata
Cresteau shaorme`n ananas
Curgeau rauri de ciocolata
Si ingerii cantau la bas.
Si in castelul cel mai mare
Deasupra`ntregului oras
Statea familia regala
Ei,cangurii cei mai gingasi.
Dar dintre toti cei din castel
Unul era un pic altfel
El nu manca pilaf,pastrama
Vezi tu,era cangur de seama.
Era un print ,era belea
Si toata lumea il iubea
Ii faceau fete seranada
La usa lui erau gramada:.
Dar intr`o zi de primavara
Cand n`aveai cum sa te`astepti
Au navalit extraterestrii
In lumea cangurilor drepti
Si au venit chiar in castel
Iar cangurii au fost rapiti
I`au aruncat jos pe pamant
Au fost in lume raspanditi…
Iar printul cangur era trist
Ajuns in lume un hoinar
Caci el fusese un artist
Si`acum era totu`n zadar.
Dar si aici era iubit
Unii chiar il invidiau
Avea un aer diferit
Iar fetele il adorau
Si pocnitori fara de creier
Si pinguine,fete rele
Il implorau neincetat
Sa dea din coada pentru ele.
Dar el nu voia pocnitori
El nu voia uitarea
El isi dorea cangurii sai
Shaorma lui si marea..
Si`a inceput sa caute`n lume
Si s`a rugat chiar si la zei
Si intreba mereu pe strada
Cine`a vazut cangurii mei?
Si`n cautarea lui neincetata
Printre niste orase mici
A gasit o biby brilianta
Si vreo 2 canguritze pitici
Iar dupa 20 de ani
Familia era din nou completa
Si`au hotorat acum sa plece acasa
Si`au inceput sa construiasca o racheta
Si au zburat spre`o lume minunata
Unde cresteau shaorme`n ananas
Curgeau rauri de ciocolata
Si ingerii cantau la bas ….

LA MULTI ANI!!!!

Cu drag,
Canguritza si Biby

Te iubim muuuuuuuuuult!!!

Trebuie sa scriu

2008-05-03T02:23:00.003+04:00

Ma doare capul de nu stiu ce e cu mine. Ma doare capul desi ma gandesc la cata iubire am de dat, cand ma gandesc la prieteni, unii ipocriti si perfizi (cam pleonastic, isn't it?) pana in maduva oaselor, cand ma gandesc la ai mei parinti sau la marea ce ma asteapta de aproape un an. In momentul de fata, nici macar muzica nu ma incanta... tovarasa mea de bucurie, necaz, betie, inspiratie... toate acestea imbracate de o exuberanta, nu neaparat iesita din comun, cat imposibil de explicat.. sunt exuberant atunci cand plang, pentru ca pornesc in acelasi timp si hohote de ras, stiind ca totusi am platit un bilet la un spectacol. La sfarsit, probabil voi zburda dupa autografele celor care si-au interpretat cu brio rolurile. Foarte bine jucat! Teatrul asta nu e absurd, este pur si simplu o piesa jucata la matineu, unde lumea aplauda aiurea, exact cand nu trebuie, iar unora le suna ostentativ telefoanele.

Sunt exuberant cand simt atingerea inspiratiei asupra mea, pentru ca simt o altfel de dragoste, poate mai curata decat dragostea dintre doi amorezati care isi scriu sms-uri in miez de noapte. Inspiratia mea poate fi insa o himera, o fantasma a gandurilor mele intunecate. Ganduri intunecate? Da... nu ganduri rele, ci ganduri uitate, prafuite si deconectate de la orice fel de energie.

Ma doare capul, mi-e foame, iar usa de la camera e inchisa. Maine dimineata trebuie sa fac cumparaturi. Deci.. o sa deschid usa. Ce gandire sclipitoare, nu? Pai si tu ai inchis usa, chiar cand eu faceam un dus cu apa oparita. Ai fugit si ai lasat doar un bilet, cum ca ai plecat si ca nu mai vrei sa fii steaua de pe cerul meu purpuriu. Nu e nimic.. ti-am lasat si eu un bilet, cu ce ai de cumparat pentru zilele urmatoare, mai ales ca vreau sa fac o tocanita cum nici macar mama nu cred ca ar putea face.
NOAPTE BUNA!

Om din gara..

2008-04-21T22:29:00.004+04:00

Stau ca prostul de trei ore in gara, asteptand sa imi vina trenul, sa il iau pana la capat de linie. Nu ma intereseaza unde ma duce, pentru ca oricum au magazin in statie si imi iau cinci pungi cu chipsuri si mananc pana imi vine rau.

De ce stau de trei ore in gara? De dobitoc, pentru ca oricum trenul meu e la sapte. De ce sa stau sa ma cert acasa cu V. sau sa plec la T. si sa imi spuna ca nu duc o viata buna? De ce sa aud mereu ca sunt prea visator? Ca ce as vrea acum? Sa mi se dea o bagheta si sa fac sa creasca palmieri in centrul Bucurestiului?

La naiba ! Are si intarziere acum ! Lasa... ca la capat de linie au si Cola, nu conteaza daca e Pepsi sau Coca-Cola. Tampitii dracului ! Auzi la ei... Nici macar sa imi scriu cartea mea ma lasa. Si ce daca e despre demonii care ne mananca sufletul din pricina propriei ignorante? Uite cu oameni din astia, se duce lumea de rapa! Futu-i in gura de prozeliti..

Ah si nici macar nu am bilet cu loc. Numai de-al naibii ma reapuc de fumat! Acum ma duc sa iau un pachet de Marlboro... O sa fac ceata in toaletele alea de tren.. Totusi.. toaleta parca e un cuvant prea frumos pentru scarboseniile alea. Uite o buda din aia imi vine mie in minte, cand ma confrunt cu usile inchise de toti cei care ma resping ca si viziune. Arogantilor... va afisati cu niste zambete false si o pofta de viata, la fel de simtita, precum pofta de batut cuie-n palma. Doamne iarta-ma... angoasa asta nici macar sa imi termin de spart semintele de bostan, nu ma lasa...

Toti cei care ma iubesc au luat un tren spre undeva, nu au mai suportat... nu stiu daca vreunul din ei a ajuns la capat de linie, mai ales ca putini dintre ei isi plateau biletele si uneori mai apare si un supracontrol. Dar cine stie? Poate ma intalnesc cu ... macar unul din ei, acolo.. la capat de linie...

Si ma gandesc ca o sa o gasesc si pe ea. Trei vieti si patru zile am tot urmarit-o, crezand ca poate o sa ma remarce. Nimic.. Probabil a citit si ea sictirul de pe chipul meu, probabil a vazut cum pierd banii, nu ca as avea eu multi... am doar sa plec in fiecare saptamana cateva statii cu trenul... asa.. de nebun. Trei vieti si patru zile mi-a luat sa strang bani pentru un drum pana la capat de linie, nu mai suportam gandul ca ea putea fi cu altcineva sau ca isi consuma frumusetea intr-un proces de disolutie umana. Capatul de linie era doar o rampa de lansare, catre cea mai intima incapere din sufletul meu. Acolo va ramane pe veci.... va ramane pe veci frumoasa, cu zambetul pe buze si cu privirea fixata pe mine.

Mi-e si frica sa ii spun ca o iubesc, pentru ca o sa creada ca-s nebun... dar eu o cunosc de trei vieti si patru zile...

Sarutul tau ma face sa imi doresc patru anotimpuri de iarna tot anul, pentru ca asa ne-am saruta tot timpul, marea ar rade in ochii tai si as simti cum nisipul ma arde pe spate, cand ma saruti apasat si ma strangi in brate foarte strans. De ce te uiti asa la mine, cand iti zic ca te iubesc? De ce nu ma alinti cu o mangaiere, cand vezi in ochii mei ca ma innec ? Doar stii ca pentru tine, as cauta o stea si in cel mai urat intuneric, m-as inneca de sapte ori in aceeasi apa.. Eu am nevoie sa ma strangi de mana tare, pentru ca mi-e frica de alte trei vieti si patru zile singur, privindu-te prin cine stie ce ferestre. Vreau noaptea, sa ma strangi in brate, atunci cand sunt intors cu spatele la tine si sa razi subtire, dupa ce imi dai un sarut de noapte buna. Te iubesc parca mai mult pe zi ce trece, pentru ca ai venit dupa mine in acest capat de linie, chiar daca trenul a avut 22 de minute intarziere. Am stat in picioare tot drumul asta, inghesuit, murdarit... pana si parul mi-a crescut pe parcursul calatoriei asteia. Am luat bilet doar DUS... nu am luat si INTORS .. oricum banii pe care ii mai am, ii voi da pe Cola, seminte, chipsuri ieftine si tigari Marlboro. Te iubesc... hai sa fugim din gara asta! Sunt atatea locuri de vizitat... trei vieti si patru zile... trei vieti si patru zile...

Jurnalul unui tanar soldat

2008-04-19T13:36:00.004+04:00

Iubesc oamenii, pentru ca ei sunt cea mai importanta creatie a Lui Dumnezeu. Nu sunt capabil de ura impotriva celui care putea foarte bine sa fie in locul meu.. sa fie fiul parintilor mei. Iubesc pe cel care ma face sa iubesc, la fel cum iubesc pe cel care ma face sa rad cu pofta si reuseste sa imi umple ochii de vise. Ador pe cel care strabate oceane, doar sa stea cateva ore cu mine la un ceai, la fel cum apreciez pe cel care imi multumeste cand tin usa deschisa la lift. Simpatizez pe acela care asculta la nebunie Linkin Park, Placebo sau Metallica si nu se sfieste sa se manifeste prin niste acte parca iesite din tiparul de zi cu zi, cum la fel de mult consider ca e fascinant sa ma uit la doi prieteni foarte buni, cum isi dau sufletul pe teren intr-o finala de baschet... pentru ca .. "sunt ai mei" si uneori eu pot fi acela care le paseaza o minge. Nu ii pot uita pe aceia care au ajuns in RAI, cum nu pot uita nicicand faptul ca exista lume care imi poarta grija aici, pe pamant, cat si acolo sus...

Le transmit un zambet curat celor care ma critica atunci cand gresesc, facand-o spre binele meu, un zambet la fel de curat precum si cel pe care il transmit si celor carora "le-a fost dor de mine si considera ca nu m-am schimbat deloc" :))

Stima pentru cel care alearga pentru o medalie la Olimpiada, e aproape la fel de mare ca cea si pentru cel care cauta un leac pentru cancer .. si cea mai mare e totusi stima pentru o mama care isi creste copilul, cu mari sacrificii... fara sa isi mai cumpere ceva de imbracat nu stiu cati ani, sa renunte la pachetul de tigari zilnic si la cafeaua scumpa.. femeia care este in stare sa mearga pana la Dumnezeu si inapoi, numai sa isi vada copilul sanatos.. femeia care isi va alinta odrasla, chiar si cand aceasta din urma va avea 40 de ani... fiinta care va plange si atunci cand ingerasul ei va termina liceul, dar si cand acesta va suferi din dragoste si va intra intr-o depresie.

Mi-e dor de cei cu care am vazut cum soarele rasare din mare, inveliti in cearceafurile din camerele de la cazare, langa un foc care parca il cunostea pe soare de o viata... un foc facut dintr-o cusca de caine ;)).. cum mi-e dor de cei imprastiati prin diferite colturi ale lumii si pe care i-am vazut prea putin la fata.

As pleca departe pe o insula cu cei care rad la glumele cretine, pe care le fac, cu cei care imi pun o bere in fata sau un pahar cu vin. As lua pe cel care a stat patru ani coleg de banca in liceu, pe cel care cu care am facut bussines-uri in aceeasi ani grozavi, pe cea care incearca mereu sa ma scoata la un suc :)) si care ma trimite mereu dupa tigari, pe fata a carei feblete eram in clasa a 9-a, pe cel cu care ma chinuiam sa impresionam fetele cantand la chitara si care ma striga in orice moment al zilei "Skipaaaneee!!" :)), pe cei doi ce au stat in fata mea 4 ani de liceu si pe al caror ajutor am putut conta mereu, pe zurlia de rockerita care juca "ascunselea" in padure pe la 12 noaptea :)), pe fata care ma striga "brother" prin clasa, pe sefa... pentru tot ce a facut pentru "turma" si pentru cate am reusit sa invat de la ea, pe cea care scoate si acum un "daaaniiii" inconfundabil si care din cand in cand mai poarta o conversatie in somn cu "de-al de noi" :)), pe vecinica mea, pe cel care mi-a spus cu ani in urma "manolita, cum te cheama?", pe cel care downloada imnul Albaniei in laboratul de info, pe cel care ne cerea ostentativ pe gang, un Kent, pe cel ce credea ca am mari sanse sa ajung presedinte :)) si ne-a tradat dupa doi ani de convietuire :)), pe "mogulul meu" ... pe surioara mea... pe el.. pe ea... pe el.. pe ea...

Daca as fi avut o surioara de sange, as fi vrut sa fie acea persoana care mi-a zis: "Sa ai parte de o sotie cu o gura ca a mea" :)), daca as fi avut un frate, as fi vrut ca acesta sa fi fost cret si sa imi faca rost de incarcator :)). Daca ar fi trebuit sa am trei umbre tot timpul, acelea ar fi trebuit sa fie cu siguranta cei de care ma rog acum sa vina la facultate luni :))

Daca as rataci ani grei, m-as intoarce intr-un final acasa, la liceul meu :) pentru ca voi sti intotdeauna drumul...

Daca mi s-ar face cadou trei jucarii de plus, ar trebui sa fie un bibyloi, o cangurita pitica si o crisuka :))

Daca maine ar trebui sa predau cuiva viata mea.. scrisa in stilou, acea persoana ar trebui sa fie nascuta in aceeasi zi cu mine si sa aiba ochi albastri :)

Daca cineva ar putea sa intre in camera, in timp ce ajung in ultima faza a nebuniei mele, acea persoana trebuie sa fie ... speciala.

Daca exista o persoana, care i-as da pana si cheia de la apartament, inseamna ca exista o persoana ce mi-a reprosat ca am slabit "ca un ogar" :)

Daca as muri si as avea mai multe vieti, singura persoana care ar putea sa ma "reactiveze", este persoana careia am uitat sa ii zic un LMA de 8 martie.

Daca mi s-ar indeplini o dorinta as vrea SA NU IMBATRANESC NICIODATA SI SA MA IUBEASCA LUMEA CA ACUM.

Daca ar fi sa fac un drum lung si sa nu se mai stie de nimeni, sa intelegeti ca tot ce am facut, e ca sa va dau un motiv sa va aduceti aminte de mine, motive sa am ce povesti copiiilor mei.

Iar tu.. nu te speria... oricum suntem deja doua stele pe cer, ce vor lumina mereu :)

Pentru ca pot...

2008-04-16T18:52:00.003+04:00

Pot sa o visez pe mama mea... tanara, insarcinata cu mine, asteptand parca primii douazeci de ani de persecutie si paranoie blonda. Pot sa privesc o noapte intreaga pe iubita mea dormind, sa ii veghez somnul si sa o feresc de vise neplacute cu un sarut pe frunte. Uniforma care m-a servit in anii de liceu cu magicile culori alb si albastru, o pot transforma in pijama de noapte, sa ma readuca in universul unor ani de neuitat.

Gica era constient de talentul sau in toate. Daca il puneai sa iti repare teava de la bucatarie, o facea cu brio. Daca il puneai sa scrie o poezie, facea ca pana si marele Arghezi sa para palid pe langa creatiile sale. Sa nu mai spun, ca atunci cand era de abordat subiectul sex, vorbea despre de el ca din postura invetatorului pozitiei 69.

Insa ca orice geniu, era urmarit de blestemul neimplinirii in dragoste. Lui Gica ii placea de Anemona, o tanara, pe la vreo.. 33 de ani, care nu vroia sa se incurce cu astfel de oameni, posedati de pacatul nemuririi prin propriile fapte. Gica era un nemuritor, pentru ca peste ani si ani se va povesti despre el, pe la carciumile pe care le frecventa sau poate chiar pe alte bloguri, unde si alti paranoici au mai scris despre el. Anemona vroia sa fie EA ! Fata simpla, care umbla dupa baieti cu bani si pentru care faptul ca Romania are si valori precum scriitori, matematicieni, sculptori, etc. era un detaliu la fel de important precum bancurile cu Radio Erevan ("Cine naiba mai e si Erevan ala, ori e mai tare decat Vantu?" - in mintea ei).

Nu putea si Gica al nostru sa se indragosteasca de cineva de nivelul sau? De o controloare de la RATB care are in sange harul unui analist politic desavarsit sau de o avocata necasatorita, pe la vreo 40 de ani, a carei proiectie de personalitate era, de fapt, o balerina extrem de talentata, care smulgea ropote de aplauze de la un public numeros si foarte pretentios.

Toti baietii suntem un fel de Gica, toti avem atingerea geniului pe capul nostru, toti suntem "bazati" in domeniul IT, daca stim sa montam doua placute de RAM in slot-urile corespunzatoare, toti scriem cele mai frumoase poezii de dragoste. Si toti visam la un moment dat la o Anemona... materialista, harfista, care vede caracterul baiatului/barbatului/hodorogului in portofel sau credit card.

Tie iti cer, sa ma lasi sa iti mai veghez somnul si in alte nopti, sa ma asculti in nebunia mea si sa ascunzi cheia, pentru ca si asa... numai tu ma intelegi. Trezeste-ma cu un sarut si deschide usa pisoiului, sa intre in camera, atunci cand miorlaie. Asteapta-ma in bucatarie, printre raze de soare, caci soarele mi te-a adus in viata mea. Si nu uita sa zambesti atunci cand ne spunem "Pa - pa !".

In ochii tai vad restul vietii mele...

Somn intr-un fotoliu...

2008-04-12T19:17:00.005+04:00

Somnul in gara e delicios, prin simplul fapt ca intr-un interval de timp visul tau va deveni realitate: opreste trenul pe linia 3, spre Bucuresti Nord. Somnul pe o banca in parc este sanatos pentru ca beneficiezi de o cantitate mai mare de oxigen, de cantatul pasarilor si de privirile protectoare ale trecatorilor. Dormitul in fotoliu nu este deloc confortabil, insa poate genera vise frumoase sau o stare de beatitudine, asta daca mai esti cu cineva in camera si sforaie. "Ce le da, ce le da!" , cam asta iti trece prin minte.. si mai ales cand incerci sa iti intinzi picioarele pe patul de langa, iar una din cele trei persoane din pat ti le da la o parte. "Ce comic e ! Si asa a dormit la fel de mult ca si mine" , imi trece prin gand. Si totusi de ce sa dorm eu alea zece minute in plus? nu-i asa Radule? :))

Stresul este umbra care ne proiecteaza atat pe lumina, cat si pe intuneric. Linistea este deja o himera. Am uitat sa fim linistiti ... Parca si marea este stresata, parca nici nu mai vrea sa astepte pana la vara.. Stresul provoaca boli precum cancerul.. stresul cheleste... stresul iti aduce insomnii... stresul iti da o stare de nesiguranta... stresul te face un dobitoc !

Stam plictisiti, in propria cusca a mentalitatii noastre de ciubote atomice, fara sa ne dam seama, ca tot la noi este cheia. Pierdem persoane dragi, fara sa ne dam seama ca putem totusi sa facem un drum de cateva statii de tramvai sau metrou. Spurcam niste relatii, pentru ca ne este sila sa iesim din casa sau sa ridicam un lucru si sa il punem la locul lui.

Pun pariu ca in cativa ani, o sa ne fie sila sa folosim si hartia igienica sau sa mai spunem pardon dupa ce ragaim. Ah.. poate asa ne stergem si conturile dupa hi5.

Post-mortem

2008-04-07T17:20:00.004+04:00

Viata este un lucru natural simplu, noi oamenii il facem un lucru ingrozitor.

Stiu ca nu am mai scris de mult pe blogul acesta si am zis ca nici nu o voi mai face prea curand, pentru ca trebuia sa dau drumul la un proiect mai mare (prietenii stiu despre ce este vorba), insa pe 23 martie o tragedie ne-a zguduit pe cei ce am fost anul trecut 12 B in CNC.

Nu vreau sa ma lungesc cu vorba, pentru ca nu vreau sa plictisesc si pentru ca sistemul meu de referinta este al MEU, iar cine se oglindeste sau il respinge inversunat o face pe buna dreptate. Dar ar fi bine sa o faca in propria-i intimitate.

Mereu le spuneam prietenilor foarte apropiati, ca pentru mine definitia cuvantului prieten este una atipica, si se confunda cu acea persoana care vine la inmormantarea ta cu tristete in suflet, indiferent de distanta, conjuctura, vreme, etc. De aceea, am spus ca mi-e frica de moarte, si nu de procesul ce il implica, adica un shutdown permanent si stationarea intr-un loc de veci, ci de aflarea unui adevar, am fost sau nu iubit? Alex, caci despre el vorbesc, a lasat in urma, nu numai multe lacrimi si durere, dar si o demonstratie de simpatie si solidaritate, oferita de catre o masa de oameni ce a ocupat strada Cuza-Voda de la CNC pana la Spitalul Judetean Vrancea. Printre lacrimile varsate, aveam si o urma de bucurie, ca a venit atat de multa lume. A fost un om iubit! DA! Pentru ca a facut cinste colegiului in care am invatat prin evolutiile sale in echipa de baschet, cat si in echipa de fotbal, ne-a facut cinste noua, prietenilor, pentru ca am putut apela la el cand aveam nevoie,pentru ca ne imbarbata atunci cand eram lipsiti de orice urma de vlaga (cel putin la clasa noastra era ceva definitoriu, chiar si in prezent) si ca a fost o locomotiva in orice echipa (fie ea de baschet, fotbal sau pentru atestat si alte proiecte). A fost si acum o locomotiva, dar care a tras dupa sine lacrimi, regrete si o privire comuna catre divinitate, pentru a intreba: DE CE?

Oameni mor in fiecare zi. Mor o multime de oameni buni, de oameni talentati sau muncitori. Am observat, si nu numai eu, ca mor mai putini talhari, oameni de nimic, barbari si tot felul de scursuri. De ce nu vad si eu la tv ca un politician (dar unul din acela corupt pana in maduva oaselor, si asta nu neaparat in vizorul media, ci pe bune) a intrat intr-un copac cu masina, iar echipa de descarcerare l-a scos shnitel din masina. Sau despre unul/una care a delapidat fondurile nu stiu carei banci, ca a fost gasit innecat, si nu neaparat intr-un lac/ocean/rau, ci cu mancare sau bautura, ah... sau si una si alta. DOAMNE FERESTE ! Nu doresc moartea nimanui,insa o astfel de stire ar face rating mai mare si ar mai oferi un serial pentru OTV.

De ce pe mormantul unui tanar, care ar fi implinit 20 de ani in cateva zile, trebuie sa vad doar o multime de coroane de flori, lumanari? ... si o poza .. care parca ni-l infatisa pe Alex plangand dupa ce a lasat in urma.. o poza udata de ploile ce au curatat Focsaniul in ultima saptamana. Iar pe mormantul unui dobitoc care a condus/conduce/va conduce tara spre haos, trebuie sa ma ingrozesc vazand nu stiu ce distinctii mincinoase, sa-l mai vad si doctor in nu stiu ce domeniu, desi doctoratul sau e luat de prin nu stiu ce comuna sau localitate mai putin importanta din Romania.

Poate era prea bun pentru lumea asta, poate baschetul si fotbalul doar l-au incalzit, pentru ceva mai important.. poate si ingerii mai aveau nevoie de cineva de valoare in echipa lor. Sau poate ca noi trebuia sa invatam o lectie din aceasta intamplare si mai ales prin pretul pe care l-au platit cei trei. Poate nu eram destul de uniti si nu stiam sa mai apreciem o imbratisare... Poate si doar poate...

Cert e ca am ingropat nu numai pe cineva, ci sperante.. si chiar o parte din fiecare din cei care am asistat la inmormanatare. Va trai vesnic in inimile noastre, iar cand ne vom uita spre cer, vom sti ca e acolo sus si ne zambeste.

Ma uit la camera goala, la cateva lucruri care mi-au ramas amintire de la el, ma uit la cer, ma uit la mine si apoi la gandurile mele (ce ciudata exprimare, nu? incercati sa mai vedeti si dincolo de cuvinte), ma uit la porumbelul care imi dat tarcoale la balcon de cateva zile... Ma uit in jos de la etajul 5, dar nu mai vad nimic.

Mereu le spuneam prietenilor foarte apropiati, ca pentru mine definitia cuvantului prieten este una atipica, si se confunda cu acea persoana care vine la inmormantarea ta cu tristete in suflet, indiferent de distanta, conjuctura, vreme, etc... si stiu sigur ca 80% din cei cu care am facut poze de-alungul timpului, nici nu vor calca pe acolo. Eh.. ignore pot sa dau si de pe lumea cealalta..

Atentie ! Se arunca petarde ;)

2008-01-17T19:02:00.000+03:00

Ce sunt petardele ? Cunoscute si sub termenul de pocnitori, specimenele in cauza sunt acele pustoaice de liceu, care.. sa fim sinceri, arata bine pentru varsta lor, insa fac cel mai frumos striptease... de caracter, bineinteles.

Despre ce vorbesc? Simplu ! Probabil daca esti elev la un liceu, treci des prin incinta vreunui liceu sau pur si simplu ai cunostinta la o asemenea institutie de invatamant, ai observat finutele fete care se urca in ultimul model de BMW sau cine stie ce alta masina "kinky", imbracate de la nu stiu ce firme (unele articole de imbracaminte de la anumite firme "adevarate" sunt chiar oribile, prefer sa fiu atat de open minded, incat sa ma imbrac in ceea ce ma face sa ma simt bine, de la tricouri imprimate cu mesaje subliminale pana la tricouri de firma, totusi care sa ma reprezinte.. nu pot purta orice bazaconie pe mine de dragul etichetei), cu un mers de fotomodel (chiar nu pot intelege ca mersul ala e special de podium?!! ), atarnand pe ele tot felul de accesorii (de obicei kitch-uri). Le-ai observat, da? Bineinteles ca in acele masini se afla de obicei niste baieti de la 21-22 de ani in sus, cu potential financiar, cu maaaaaaaaaaaare pofta de viata, despre care sincer cred ca sunt inteligenti, nu ma refer la faptul ca pe langa "fata finuta", mai au vreo 3-4 fete de o seama cu el (personal nu sunt de acord cu astfel de faze), ci la faptul ca, de obicei, acestia sunt baieti care stiu sa gestioneze tot felul de situatii si au un vocabular mult mai elevat decat al unor studenti la Litere. Bineinteles, sunt si exceptii: baieti in care toarna parintii cu bani si pe care inteligenta i-a lasat balta de la varsta adolescentei.

Cum arata Fat-Frumosul "pocnitorilor" ? Portretul fizic nu e relevant ! Fat-Frumos are nume si infatisari diferite de la o cultura la alta . Importanta este lupa dinte bine si rau... de unde binele va iesi mereu invingator !!! Da.. pai e nevoie de un cont gras in banca, sa sperie zmeii care incearca sa fure frumusete de printesa, iti trebuie un "cal nadrazvan", adica o masina cu multi cai putere, de preferat BMW (nu de alta dar printesele nu prea stiu alte nume de "cai" ), pentru ca zmeii sa nu aiba nicio sansa la vruen duel sau ceva de genul asta, asa.. niste ochi magici, care sa le transmita multa magie.. sau cine stie? dragoste la prima vedere.. adica o pereche de ochelari, de la nu stiu ce firma, dar care sa nu coste mai putin de 250 de euro, ca se duce dracului magia !!

Ce m-a apucat? Multi care ma cunoasteti, ati spune ca ar fi de vina vreo relatia esuata de a mea. RASPUNSUL ESTE: NU! Faza e ca in ultimile zile am primit friend request-uri pe hi5, de la diverse domnisoare, care erau "intr-o relatie serioasa", dar care nu se sfiau sa imi trimita mesaje de genul: "ne intalnim si noi dulceata?", "esti dragut, un id de mess se poate?", "vrei sa iti arat Bucurestiul?" OOOK ! Pe la poze vad si partenerii, niste baieti ok, cu masini "suparate", ochelarii de soare amintiti mai sus, telefoane - tehnologie N.A.S.A + F.B.I. + C.I.A. + PENTAGON la un loc. Astfel, mi-am amintit de specimenele de la mine din liceu, care raaaar dadeau pe la ore, pentru ca afara le astepta "caleasca fermecata". Bineinteles ca daca ma duceam si eu ocazional prin vreun club, sau cine stie ce local, erau acolo. Da puii mei!! Daca plecam din Extrem si ma duceam in nu mai stiu ce bar, ele erau acolo, in barul respectiv Probabil aveau un buton, cu ajutorul caruia se teleportau in cateva clipe prin toate localurile din magicul oras Focsani. Sincer? Aseara am vrut sa scriu post-ul asta, dar chiar mi-era sila, plus ca aveam si o migrena ingrozitoare.

Si daca se iubesc cu adevarat? Bravo lor ! Daca exista intr-adevar sentimente curate => JOS PALARIA! Eu insa vorbesc de specimenele mai sus amintite. Plus ca "pocnitorile" nu sunt stabile .
E ceva bun in chestia cu petardele? Nu prea.. acum depinde din ce punct de vedere analizezi, pentru ca petardele dupa ce termina liceul, ajung niste NIMENI. Ori lucreaza prin nu stiu ce locuri ingrozitoare (cu mult sub ceea ce ar fi putut sa obtina, daca s-ar fi tinut de scoala), unele se afunda in niste casnicii de-a dreptul proaste, altele chiar nu mai sunt bagate in seama de vreun baiat, pentru ca sunt "galeti" (p.s. statutul de petarda dauneaza grav si sanatatii ), altele care urmeaza o facultate prin alte orase, pur si simplu nu se mai bucura de statutul de "Ileana Cosanzeana", adica nu le mai baga nici gripa in seama =)))))))) (la faza asta chiar am ras mult) .

LUMEA CU POCNITORI
1.In primul rand o pocnitoare nu va sta de vorba cu un baiat simplu, chit ca are el nu stiu ce personalitate sau e super funny. Daca vorbeste cu asa persoana, inseamna ca tipul e foarte bun la matematica, fizica, informatica sau filosofie. .
2.Nu va asteptati ca o pocnitoare sa treaca prea des pe la scoala, nu de alta, dar face meditatii prin nu stiu ce cafenele, baruri, restaurante, iar ca premiu nu va primi nota 10, ci un telefon mobil, o gentuta, vreun lantisor de 4 catralioane de carate, vreun inel cu nshpe' milioane de pietre pretioase, printre care si pietrele pretioase ale lui BUTELIE (cainele meu pentru necunoscatori). Ce pana mea? Media 10 la romana nu te face sa tipi, precum o mare p.... pantera roz de plus primita cadou .
3.Ti se face dor de colega ta pocnitoare? Nu e nicio problema ! Du-te sambata seara in vreun club de la tine din oras. E acolo GARANTAT! Daca o vezi in stare de ebrietate, inseamna ca a facut multe exercitii toata ziua. Matematica, limba si literatura romana, fizica, probabil a cautat pe wikipedia bibliografie pentru ora de istorie. Daca ii spune iubitului ca nu mai poate si ca vrea acasa, sa stiti de fapt ca ea uitase sa invete la geografie si ca uitase de traducerile de la engleza si franceza si nu putea suporta gandul ca ea se distra in club, iar cartile o asteptau tipand acasa.
4.Iti place de o "pocnitoare"? Esti innebunit dupa ea? Ia-ti gandul! Se intelege de minune cu partenerul ei. Una e sa inveti despre forta de frecare la fizica in ultima serie de BMW (vai cata reclama la BMW am facut) si alta e sa inveti acasa la birou sau in parc daca e cald afara. Puii mei!! Da-le dracului de flori, nu stimuleaza un elev sarguincios precum ea. O geanta de la Gigi Versace (hehe) iti alimenteaza mai mult apetitul pentru Eminescu, N. Stanescu sau pentru studii despre "Junimea" sau "Dacia Literara". FRATE! PE BUNE! NU FI PROST! LAS-O BALTA !
5.Pocnitoarea nu are simtul umorului! L-a pierdut de la prima partida de s... sah de pe bancheta din spate a bolidului suparat. Va rade ca vitelul la DVD, la niste glume de-a dreptul suflate ale personajelor din anturajul ei.
6.Nu dezlipi o pocnitoare de telefonul ei. Risti sa fii injurat de morti, raniti, colegi de serviciu/liceu, animale de casa si sa nu uit de mama, tata si tot arborele genealogic pana la maimuta.
7.O pocnitoare va avea lista de messenger ceva in genul => grupuri: "Iubi" - in care vor fi pe putin 10 baieti cu masini tari. "Baieti" - pe putin 125 de id-uri de baieti, care nu au masini aparute in ultmile 15 luni. Apoi grupul, "alti baieti" - pe putin 250 de id-uri cu tot felul de baieti cu bani, care ar merge asa de un lant de aur, geanta, bratara, cercei, inel si un cico in centru. Urmeaza ceva infiorator, grupul "Boys" - fratilor !! nu este de gluma !! Aici sunt pusi toti baietii de pe hi5, toti baietii care fac rost de id-ul pocnitoarei, de fapt toti cei care se dau la ea in vreun fel sau altul. Mentalitatea pocnitoarei: Ce pana mea? Sunt si ei oameni, merita o sansa ! . Urmeaza un grup mai restrans => "Friends" - aici sunt puse rudele, colegii de clasa, prieteni (aaahhh de obicei pocnitoarele nu au asa ceva, dar pana mea poate mai au si ele vecini ceva), profesori, fosti colegi de generala, altii care au fost retrogradati de la grupul "Boys", in general persoane care utilizeaza frecvent metroul sau RATB-ul.
8.Pocnitoarea is living la vida locca (nici eu nu inteleg ce am vrut sa zic prin asta, intelegeti voi ce vreti .
9.Nu categorisiti pocnitorile dupa firmele afisate pe ele. Toate sunt blindate de etichete. Pacat insa ca astfel isi pun eticheta pe propria personalitate.... revenind.. judecati-le dupa baiatul cu care umbla, unele nimeresc chiar baieti draguti, altele nu chiar.. intrase pe hi5-ul meu o fata frumoasa foc, si langa ea pe Freddy Krugger (sau o fi fost Golum, nici acum nu pot realiza). Insa omul avea Toyota.. pic pac poc.. dragoste la prima vedere.
10.Pocnitorile nu sunt enervante, ele pur si simplu traiesc viata la inaltimi mai mari decat cele pe care le ating cei care frecventeaza liniile de metrou.

SERIOS: Este o problema grava. Scoala trebuie facuta, chit ca poate unii profesori sunt dobitoci si nu au nicio legatura cu pedagogia, insa liceul te formeaza in primul rand ca persoana, mai ales oferindu-ti antimodele. STATI IN SCOALA! Liceul iti ofera cei mai frumosi ani din viata (mie cu siguranta mi i-a oferit), aveti mai mare grija de prieteni, de dragoste sincera.. pentru baiatul care se uita la voi ca la un cadou, insa ii e frica sa il desfaca... pentru ca nu vrea sa strice niciodata acea nerabdare, acea privire magica... ohh cat romantism pe capul meu blond :))) pentru cele care ati inceput viata sexuala: faceti dragoste, nu sex . Nici nu stiti cate va pregateste viata dupa ce terminati liceul !

Nu am avut vreo chestie intima cu vreun astfel de specimen, nu urasc fetele de genul asta, chiar imi e mila de ele, pentru ca isi pierd ani frumosi din viata. Nu este ceva cu trimitere la vreo anumita persoana cunoscuta de a mea, e pur si simplu un gand de al meu. E BLOGUL MEU !!

Vreau sa incep o campanie! Daca ti-a placut post-ul acesta, da mai departe, daca nu, asta e :))))) Daca ai idei, hai sa facem ceva!
Astept comentarii !

2007-2008

2007-12-31T15:17:00.001+03:00

Bun ! Ce s-a intamplat in 2007 ? Nu mare lucru :))
In primul rand am crescut, in bine, in rau.. am crescut. Unii ma urasc si acum cu toata fiinta lor :)) unii imi fac voodoo, altii cantece si descantece, pe de alta parte unii chiar tin la mine, unii mai putin, altii mai mult, cu altii am racit de tot relatiile, cu altii le-am reanimat.. si tot asa.

Evenimente importante:
1.Bacul si facultatea - ah ce mandru sunt de mine :)) pacat insa ca s-a terminat liceul..
2.Romanian Top Hits - premiul best Rock (cine stie cunoaste :D )
3.Multe intamplari, cred ca versurile "Iar cand voi fi mare/Si voi avea copii/Cu ochii in soare/Voi avea ce povesti", spun totul :>

Anul acesta mi s-au pus multe intrebari, la unele din ele voi raspunde aici, pentru ca ori nu am raspuns deloc la ele, ori am raspuns ambiguu sau nu mi-a placut ce am raspuns prima data :))

1. Ai iubita?
Da, am. Sunt "comitted" :))
2. De ce esti asa mare papagal? Ai idee cata lume crede asta?
DA! stiu ca dau de multe ori impresia asta. Nu am ce sa ii fac! De mic, sunt obisnuit sa vorbesc mult, repede si de multe ori fara rost :D Nu sunt asa mare papagal, mai ales ca am terminat mate-info si sunt un tip direct si trec actiunile prin filtrul ratiunii cu o atentie mai sporita. DA! sunt constient cate perle scot, cate bazaconii sunt in stare sa inventez (exemple: faza cu cangurii, pinguinii, conotatia pe care am dat-o cuvantului "porno", faza cu "parintele spiritual", campania cu bradul din Unirii, etc.). Sunt constient ca ma mai ia gura pe dinainte si ca uneori promit lucruri de care nu ma pot tine. Insa multe persoane au zis ca sunt un mare papagal, au stat luni bune cu impresia asta, iar acum imi sunt prieteni foarte dragi (nu-i asa, Ana? :)) ).
3.Ce s-a intamplat cu derbedeix?
Bun! Am sa lamuresc si problema asta. NU EU, am renuntat la a mai lucra la derbedeix. Pur si simplu trebuia platit hostingul si nu a mai fost platit. Nici trupa, nici fan-clubul nu s-a mai interesat de acest aspect. Bineinteles ca site-ul, domeniul, ftp, etc. au fost sterse de catre compania de hosting. DA! site-ul exista => la mine pe calculator :)) + baza de date cu posturile de pe forum. DECI NU MAI DATI VINA PE MINE! sau ca as fi complotat eu sau nu stiu ce faze, ca nu stiti ce vorbiti. Daca s-ar platit ala, ar fi din nou site si am relua proiectul linistiti ;)

4.Ce regreti cel mai mult in momentul de fata?
Pai.. ca nu m-am apucat de cantat in primul rand. Mi s-a propus si am refuzat, am zis ca faza asta cu cantatul nu e de mine, pentru ca nu am voce. Insa vad acum o gramada de pustani care se dau mari muzicieni si isi afiseaza un comportament de mari compozitori. Mai puneti ba laba si invatati sa mai ciupiti o chitara si mai vorbim :)) 3 versuri cu rima alba nu rezolva nimic, pe bune acum. Asaaa... mai regret ca s-a terminat (cel putin momentan) proiectul derbedeix si ca persoanele pentru care a fost realizat acest proiect sunt extraordinar de nerecunoscatoare, ma rog, majoritatea dintre ele :)) sunt si exceptii.. Mai regret ca a fost un an execrabil in ceea ce priveste promisiunile pe care le-am facut celor din jur, dar si mie. Anul asta pur si simplu am dezamagit, probabil pentru ca a fost anul ornitorincului in calendarul chinezesc, nu stiu :))) Regret ca am racit anumite relatii, regret ca am raspuns celor care s-au legat de mine, regret ca am expus un orgoliu exagerat, de multe ori precum scut, insa de foarte multe ori ca un fel de blazon...

5.Care sunt prioritatile tale pentru anul care vine?
Parintii, iubita, prietenii apropiati, facultatea si vreau sa imi gasesc si ceva de lucru. Vreau sa reanimez anumite relatii, cu oameni care vad ca se straduiesc. Si in primul rand... distractiiiile !! 1 Mai de abia astept :X

6.De ce incerci sa te dai asa mare vedeta?
Ah, numai prostii zic asta :)) Puteam foarte simplu sa ma bag de nu stiu cate ori pe nu stiu cate scene, sa apar ca boul pe nu stiu unde, numai sa ma vada lumea. De cand am venit in Bucuresti, am rupt definitiv anumite legaturi si mi-am propus sa nu ma folosesc de anumite chestii. De altfel, de cand am ajuns in Bucuresti, maxim 4 persoane si-au adus aminte de mine, fara sa apelez eu la ele cu ceva. Ma asteptam la asta, ma asteptam la ipocrizia celor care mi-au facut promisiuni inainte sa vin la facultate. Pam pam!

P.S. pentru anumite chestii care s-au intamplat si care mi-au adus un anumit statut, e doar meritul meu si al celor care m-au sustinut. Eu nu am parinti cu bani sau cu cine stie ce functii, iar pentru ca anumite persoane care sa zicem ca.. sunt mai cunocute :D ma apreciaza, nu se datoreaza faptului ca as avea nu stiu ce legaturi necurate sau ca m-am bagat eu in fata ca musca in cacat. Dar asta e tara noastra! Munca unora este stearsa cu buretele, precum creta de pe tabla si meritul este inlocuit cu injuraturi si alte vorbe de duh. Dar pana la urma, cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia :))

7.Ce promiti pentru 2008?
NIMIC!

8.Pai?
Chiar n-am chef sa nu ma mai tin de promisiuni. Vreau doar sa fiu eu si sa am o credinta puternica. ("Degeaba ai sanatate, daca nu ai credinta")

9.Ce urasti cel mai mult pe lumea asta?
Carnatii, carnatele, ipocritii, pseudointelectualii, pilaful, pinguinii, bradul din Piata Unirii Bucuresti, indiferenta, incapatanarea (a mea si a celor din jur :)) ), persoanele triste si care o tin intr-o tristete si nu accepta ajutorul nimanui, toti copchiii rasfatati care apar peste noapte drept mari cantareti, skaterii care isi freaca placa de nu stiu ce scari si zic ca e zgariata de la nu stiu ce trick-uri, nu imi plac harfistii, materialistii, minimanelistii (e cu subinteles :P ), nu imi plac persoanele care nu accepta dragostea.

10. Despre prieteniile tale pierdute sau cele care scartaie? Ce poti spune?

NU POT STA ACOLO UNDE NU SUNT DORIT. De altfel, in toate relatiile mele, cine pleaca de langa mine, nu se mai intoarce. Pana acum, am facut 2 exceptii, insa nu voi mai face! Stiu ca sunt orgolios, stiu ca uneori sunt foarte incapatanat, dar uneori defectele astea m-au ajutat foarte mult, mai ales sa ma apar de persoane rau intentionate. Am gresit, am iertat, am fost iertat, am aruncat niste vorbe aiurea, mi s-au aruncat niste vorbe aiurea, astea fac parte din viata unui om.. Omul trebuie sa inteleaga faptul ca traieste pentru a simti.. durere, fericire, zapada, ploaie, adierea vantului, dragostea din jur si nu numai... DAR NICIODATA NU TREBUIE SA RENUNTE.

Bun!! Ce pot sa va zic? Va doresc un an nou cat mai fericit, plin de realizari, fericire, sanatate si credinta. Va doresc cat mai multa intelepciune, pentru a fi mereu pe caile cele mai bune, va doresc sa aveti parte de prieteni adevarati si va mai doresc multe lacrimi de bucurie. :*

Intr-o seara rece...

2007-12-30T21:05:00.001+03:00

Si acum stau de vorba cu prietenul meu de-o viata. Ne stim de cand suntem pe lumea asta. Nu se sfieste niciodata sa imi zica de problemele lui, de necazurile, de fericirile ... si mai ales de ciudateniile si indragostelile lui.

Statea si imi povestea foarte vesel ca a vorbit cu ingerul lui, presimtea chiar ca o sa castige la loterie. Se uita la mine ca la o shaorma la farfurie (nu rade !! :)) ).
Eu stiam ca in sinea lui exista un sentiment de teama. Stiam ! Pentru ca acel sentiment ma posedase si pe mine la un moment dat.

Si stateam pe pat si simteam eu niste soapte. Am crezut prima data ca e iubita mea, stii tu, aia care am crezut ca a murit... dar EA TRAIESTE !! si inca ma iubeste...
Iti jur ca era ingerul meu care se uita suparat la mine. Imi zicea ca de ce mi-am pierdut credinta, ca de ce nu mai zambesc, ca de ce mama mea nu a mai auzit de ani de zile de mine... iar eu radeam si ii ziceam "Vezi? Rad !!". Ingerul meu a inceput sa planga.. ba plangea, ba imi tinea morala, ba incepuse si el sa rada, apoi era cuprins de o stare de letargie. "Esti un lamentabil !" , imi zice. Eu imfatuat, il intreb de ce ma cauta tocmai acum, sa imi raspunda ca sunt la o rascruce de drumuri, iar ca el isi va pierde aripile, pentru a ma ajuta pe mine si de aceea il puteam vedea. M-a intrebat disperat ce doresc eu de la viata, pentru a ma intoarce pe cararea cea buna. Eu i-am zis cu lacrimi in ochi si cu um zambet sincer pe buze: "Vreau sa iubesc, sa fiu iubit ... sa mi se spuna "te iubesc" din suflet si numai mie !! Vreau ca DUMNEZEU sa imi dea puterea sa ii fac pe ceilalti fericiti. Vreau ca atunci cand mi-e greu, sa ma duc la Biserica si dupa rugaciune sa ies cait, dar vesel, sa am o revelatie.. sa ies fericit de acolo, ca si cum as fi castigat la loterie..." .

Sper ca v-a placut ! :>
BONUS: LA MULTI ANI ONUTA!
Suzi a avut exclusivitate :)))

P.S. maine post special si din ala pe intelesul tuturor :)))

Da-i inainte !

2007-12-18T02:41:00.000+03:00

Cand eram in Focsani, ma feream de fetele cu moravuri lasate deoparte ca de pilaf (mentiune: mie chiar mi se face rau de la pilaf). In Bucuresti nici nu schimb bine metroul la Unirii, ca deja ma simt coplesit.

Ca in orice zi obisnuita, Fane ajunge acasa pe la ora 6. Este epuizat si usor rudimentar in exprimare. MUNCESTE OMUL! Adalgiza, consoarta lui, ii pregateste pilaful de zi cu zi. Mai fumeaza o tigara, mai da pe Taraf Tv, sa vada ce slagare au mai iesit si ii zice lui Fane in felul urmator:

- Auzi? Da' aia acolo la fabrica nu va dau o prima de Craciun, ceva?
- Ba da, iubire. Bonuri de masa multe. Sa vezi ce friptana de porc facem anul asta.
- Da un al 13-lea salariu ceva? Sa mergem si noi la Romexpo de Revelion..
- Ei lasa ca o rezolv eu si pe asta. Asanache imi e dator, pentru ca i-am reparat televizorul ala. Anul asta o dam la Romexpo.

Fane era un geniu. Era genul de barbat, nebarbierit, putin pletos, dar poet !! El scria poezii ! Ultima capodopera era dedicata pilafului cu ciuperci ! A mai scris poeme despre domnul Traian Basescu, despre bradul din Piata Unirii si mai ales despre... condensatoare. El era detasat de lumea asta obisnuita, el traia viata pe culmi inalte, la temperaturi inaccesibile omului obisnuit. Insa era diferit de celelalte genii, deoarece pentru el Adalgiza nu era doar puntea de legatura dintre geniul sau si lumea obisnuita, era chiar mai mult decat o simpla muza, era cea care i-a dat aceasta conditie de geniu. Fane era indragostit de Adalgiza.
Adalgiza era o femeie simpla, insa care vroia sa para mereu ceea ce nu este. Stiti voi, discrepanta esenta-aparenta. Desi avea o conditie modesta. ea isi afisa un comportament demn de premiile MTV si Romanian Top Hits la un loc. In acelasi timp, vroia sa para si sotia iubitoare si pentru care partea materiala nu conteaza si pentru care gatitul pentru al ei sot nu era o povara, ci chiar un hobby.. dar un hobby din acela de povestit pe forumurile dedicate exclusiv sexului frumos. Adalgiza si Fane nu aveau copii.

Dupa o noapte de amor, Fane ii spune Adalgizei:
- Daca te prind cu altu' , te omor !! stia ca daca se va intampla acest lucru, el isi va pierde conditia de geniu.
Iar Fane, la conditia sa de geniu... bineinteles ca a pus botul.. pardon, a crezut aceste vorbe pline de sinceritate conjugala.

Intr-o zi, Fane afla ca a fost inselat. Adalgiza, coborasera in lumea muritorilor de rand. Fane era foc si para. Asculta "Numele tau de azi il voi uita", piesa din reportoriul lui Adi de Vito. Vazusera la serviciu, cu cateva zile in urma filmul "Fracture" (genial film, de altfel). GATA !! Fane s-a hotarat ! Va realiza crima perfecta. Numai ca de data asta... totul va parea o sinucidere. Pregateste Fane o franghie, un pistol, o foaie de hartie, un pix si o caseta cu manele de jale. ERA PLANUL PERFECT !! Lega franghia de lustra buna din sufragerie, baga pe fundal manelele de jale, sa se creeze impresia ca Adalgiza ar fi ajuns la apogeul nelinistii sufletesti si ca vroia sa se sinucida. Insa, pentru ca lustra nu era stabila, si-a infipt un glont in gura. TRIST ! Fane era deja entuziasmat, pentru el nu mai conta foarte mult ca fost inselat, ci faptul ca el nu va fi prins, cum a fost Theodore Crawford in minunatul film. Pe biletul de adio scrisese: "Imi iau ramas bun de la acaesta lume, am pacatuit.. miam (mi-am) inselat poetul...". PERFECT!

Adalgiza vine acasa, iar lui Fane parca ii piere cheful.. Se duce strange repede sfoara, ascunde biletul si pistolul si opreste casetofonul. Isi saluta cu raceala consoarta si apoi are o sclipire... de geniu, bineinteles: "Ba! Daca a fost prins Anthony Hopkins, care e mare dom'le ! Eu ce sanse as avea sa scap basma curata? Daca ea a fost proasta si m-a inselat, ia sa ma duc si eu 3 zile la Aurica, la Barlad!".

Carte

2007-12-17T00:11:00.000+03:00

Nimic nu este mai pur pe lumea asta decat sufletul unui copil. Am vazut cristale la viata mea, am vazut izvoare de munte, am vazut cupluri indragostite de zeci de ani, insa nimic nu m-a facut sa vibrez mai tare decat zambetul unui copil.

Cand eram mic.. mi-aduc aminte ca vedeam diverse carti, unele subtirele, iar altele foarte groase. Insa mic fiind, imi era frica de acele carti groase, credeam ca-s carti de vrajitorie sau ca ascund cine stie ce monstri. Am crescut si am aflat ca exista DUMNEZEU...

Un copil scoate dintr-un raft prafuit o carticica. Era foarte incantat, vroia sa stie despre ce era vorba, insa nu stia sa citeasca. Vazandu-l buimac, o femeie care era in vizita la acea casa, se uita la el si il intreaba: "Ce ai patit, puiule?". Copilasul incepe sa zambeasca si ii spune: "Uite vreau sa citesc cartea asta!"... Femeia ii spune ca este prea mic sa citeasca acea carte, oarecum speriata vazand titlul cartii. Copilul nu prea intelegea reactia ei si vedea ca se comporta ciudat. Observand acest lucru, femeia ii spune ca ii va citi acea carticica. Si ii povesteste tot si ii explica, il pupa pe frunte.. ii da si niste bomboane si ii spune: "Trebuie sa plec copil! dar ia zi pe tine cum te cheama?", iar cel mic spune: "Ma numesc David si sunt orfan" . Femeii nu i-a venit sa creada.. si nici nu putea sa creada ca intr-o casa asa mare si frumoasa, acel copil ingrijit putea fi orfan. De fapt, lui i se oferise o noua viata.. fusese abandonat inca de la nastere si a fost luat printr-o manevra birocratica de o familie instarita. Insa pentru fiecare boacana micutului David i se aducea aminte ca este orfan, pentru ca probabil parintii lui au murit. Insa femeia nu stia aceste detalii... a ajuns sa prinda drag de acest copil, pentru ca o facea sa rada, pentru ca avea pielea fina, pentru ca radea frumos, pentru ca o imbratisa cu drag si ii zicea ca o va astepta mereu. Femeia in cauza ii spune ca si ea va fi mereu sa il ajute, iar David o pupa pe frunte.

Insa copilul nu stia cum o cheama pe femeie si intr-o zi o intreaba acest lucru. Ea ii raspunde ca este zana lui si ca va aparea de fiecare data cand el va plange sau o va chema cu sufletul.. si ca nu va veni niciodata daca va face boacane..
Intr-o zi de vineri, femeia il duce pe baiat la Biserica, sa puna si ei cate o lumanare, iar David vede ca cea care ii purta de grija pune o lumanare si la morti. "Dar de ce pui lumanari acolo?" , ea ii spune ca are si ea persoane dragi care s-au urcat la ceruri si afiseaza un zambet angelic, zambet ce il cucereste pe micut. "Dar cum ? oamenii buni mor? si cum sa moara daca tu ii cunosteai? nu esti tu o zana buna?", iar ea ii raspunde ca oamenilor buni acolo le este locul, sa vegheze asupra celor nu isi gasesc calea si il ia in brate pe copil. "Te iubesc mult puiule" , spune ea. Iar el zice la fel si rade :) Copilul deja nu mai credea ca e o zana.. ah nu... era un inger cu siguranta, zicea el.. sigur DUMNEZEU i l-a trimis sa se lupte cu toate umbrele care il speriau pe el noaptea...

Dupa doi ani, femeia afla ca este bolnava.. in afara de doctor nimeni nu stia ce are, poate nici chiar ea. Sufletul nu mai era acelasi. Parca soarele devenise doar o stea de noapte. Nimeni nu stia ce avea... Cert era ca ea trebuia sa se intoarca pe pamanturile natale.
Astfel, se duce la micutul David si ii spune numele ei adevarat, iar el incepe sa rada din nou.. in stilul copilaresc. Se imbratiseaza, iar femeia pleaca cu lacrimi in ochi. David vede asta si o intreaba ce a patit. "Plang de fericire puiule, pentru ca te iubesc mult", iar David zambeste.
Anii trec... copilul tot o astepta pe doamna lui. Crezand ca intr-o zi ea va reaparea, invata din ce in ce mai mult, facea sport, isi propunea ca intr-o zi sa scrie si o carte, desi era de abia la varsta adolescentei. Insa doamna lui nu mai venea, iar el era din nou ... David, orfan...
Dupa 15 ani de la plecarea femeii de langa baiat, acesta bate la usa ei. Se schimbase , nu mai era blond, era brunet.. era foarte frumos, desi avea o cicatrice la ochiul drept. Ochii insa au ramas aceeasi... "Cine esti?" se aude dincolo de usa, iar el spune "Cineva acolo sus ne ajuta mereu sa gasim drumul cel bun". Usa i se deschide... era ea... era el, iar el intreaba: "Ma mai iubesti, mama ? "

Continuarea pe privat

De la noi se vede altfel

2007-12-16T01:55:00.000+03:00

Intr-o zi Relu si Tase stau de vorba. Relu era un baiat bine, mai glumet, dar tipul ala de glumet mereu in priza, cu un rictus de hiena, cu o privire mai directa. Era asa glumet incat nu se sfia sa faca glume "mai directe" si cu persoane in varsta. Pai da, si Relu, cat si Tase aveau cate 20 de ani. Tase era un baiat mai copilaros, glumet si el, dar nu prea obisnuia sa priveasca lumea in ochi in timp ce purta o conversatie, era o persoana mai romantica si care aducea zambetul pe fata oamenilor prin simpla afisare a comportamentului sau.

Atat Tase, cat si Relu isi faceau treaba bine, numai ca unul era mai calculat in gandire, iar celalalt mai visator, creativ. Daca ai citit pana acum, ai zice ca sunt doua constelatii diferite sau ca s-ar bate dupa primele cinci minute de conversatie. Ei aveau ceva in comun: aveau o parere foarte proasta despre ei. Pai cum ? Cand oamenii astia pe unde se duceau desenau pe fetele apropiatilor cate un zambet, de parca erau niste copii care desenau pe trotuar cu creta, numai ca unul desena apasand mai tare, cu mai mult albastru, iar celalalt desena in dimensiuni mai mari si cu mai mult galben. Erau simpatici...

Tase: - Nu mai suport vremea asta! E o iarna tampita ! Nu vezi? Cerul gri, ger.. nu ai chef nici sa iesi din casa. Toata lumea e mohorata.. pacat.
Relu: - Da frate ! Cam zdreanta iarna asta. Urasc anotimpul asta, frate ! Nu a mai nins aici de 3 ani. Ce pana mea mai e si asta? Tot vara e mai fain.
Tase: - Da si acum mi-aduc aminte cand faceam oameni de zapada sau jucam fotbal pe zapada...
Relu: - Lasa ba oamenii tai de zapada. Cand prinzi fetele si le bagi cate un mozol de zapada in fata :)))

Ma uitam la Tase si la Relu, pentru ca imi erau simpatici, pentru ca unul radea tare, iar celalalt doar zambea. Cand ii auzeai vorbind despre iubire, parca te contopeai cu scutul acela dintre ei, pentru ca la un moment dat ba erai Tase care isi iubea zana lui, care incerca sa ajunga la ea acolo sus, printre stele si cu ultima gura de aer sa ii spuna cat o adora, pentru ca apoi sa moara linistit... iar la un moment dat erai Relu, care ar fi omorat din dragoste, care s-ar fi pus in fata metroului pentru iubire... iar amorul era demonul sau, pentru care nu exista un ritual de exorcizare. Nu puteam sa ma impart intre Tase si Relu, pentru ca unul avea parul pleostit, dar dragut, iar celalalt avea parul in toate partile si era un Picachu simpatic. Erau simpatici...

Relu: - Haide ma! Bagam o shaorma , ceva? ca mor de foame...
Tase: - Da, bagam una mare :)) auzi ai fost astazi la cursuri?
Relu: - Am fost si am dormit pe acolo :))
Tase: - Hehe :) auzi dar ce are metroul asta de intarzie atat? totusi... 30 de minute?
Relu: - Nu stiu ba! Doar nu o sa mergem pe jos pe gerul asta, stai pe pace.. asteptam si mancam shaorma aia.

Ma uitam la ei... unul era alb ca varul la fata si celalalt rosu aprins. Dar amandoi mancau shaorma si amandoi cu pofta. Ciudat e ca Relu se uita si la Fornetti sa ia niste pontino, iar Tase la niste gogosi. Erau simpatici....

Relu: - Hai frate!! o ora intarziere? Pana acum ajungeam in Colentina pe jos !!
Tase: - Pai nu ai zis tu sa asteptam?
Relu: - Da ma da... asta e... bag picioarele in ea de viata, cate se intampla azi..
Tase: - Stiu.. sunt pe aceeasi lungime de unda, simt ca ma sufoc..

Nu intelegeam ce se intampla, amandoi plangeau ca niste copii mici. Din cauza metroului? Nu mai aveau bani de pontino si gogosi? Iarna de afara era o adevarata curva? S-ar fi certat pentru ea? Si ar fi aflat amandoi deodata ca ea se mai culca cu alti nefericiti... Dar nu era niciunul din aceste motive. Si Tase, cat si Relu, pierdusera un joc... Ei nu mai puteau zambi, puteau sa faca mii de oameni sa rada in hohote, dar ei deja erau consumati. Da, asta era ! Erau consumati, erau intr-un proces de disolutie umana. Ce naiba? Acum sunt doar niste umbre. E grav atunci sa pierzi in acest joc. Saracii.. nu au mai prins metroul, care intarziasera deja o ora si jumatate. Nici nu ma sinchiseam sa le spun sa fuga dupa metrou, pentru ca Tase si Relu nu mai erau.. au pierdut !

Poveste de la metrou Timpuri Noi, 15.12.2007

12 puncte :)

2007-12-11T02:28:00.000+03:00

Desi nu ma caracterizeaza, am si eu zilele mele gri, am si eu umbra mea, care ma vinde..

1. O intrare in bucatarie poate fi foarte periculoasa, nu stii peste ce monstri dai. In bucatarie toti dam dovada de emfaza, toti incercam diferite trairi, unii incercam sa mancam altfel decat mancam de obicei, altii ne dam mari bucatari, altii oamenii care tinem la curatenie, insa uneori cea mai mare dovada de emfaza este chiar intratul in bucatarie :)) Da, ieri m-am taiat la mana cand am dus gunoiul, nu mi-a zis nimeni ca era un pahar spart in punga. Dureroasa emfaza :)))

2. Iubirea pe cat de frumoasa si pe cat este ea un remediu impotriva starii de spirit din prezent a omenirii, pe cat e ea prima raza de soare care aprinde Pamantul, ma face sa turbez :)) Iubirea nu e pentru oricine, e pentru oameni cu suflet puternic si in primul rand capabili sa iubeasca. Nu toti oamenii pot iubi, unii sunt facuti sa mimeze iubirea, altii sa o priveasca, iar altii sa o deteste. Eu in mometul de fata iubesc foarte mult, pentru ca nimic in lumea asta nu ma bucura mai tare decat zambetul iubitei mele, nimic nu ma face sa visez mai frumos, decat parul ei brunet care imi acopera privirea, nimic nu ma metamorfozeaza... decat sarutul si imbratisarea ei. Insa pe bune ca nimic nu ma infierbanta mai tare decat gandul prezentei altui baiat in jurul ei sau faptul ca mi-ar ascunde ceva => nu exista persoana mai geloasa si mai orgolioasa decat mine :D :))

3. Cosul cu rufe e plin, trei tricouri sunt necalcate, blugii sunt inca la inmuiat... ah.. E si maine o zi !

4. Incercand sa ies din acesta stari, cu ardoarea unei miscari iredentiste, mai tare ma afund. Sunt in niste nisipuri miscatoare, iar lianele de care ar trebui sa ma prind, sunt niste serpi. Nu va ganditi ca-s vreun depresiv. Nuuu.. serpii din imaginea mea sunt roz si pur si simplu rad de tine in timp ce te scufunzi, iar unul din ei, culmea, stie si bancuri cu moldoveni. Hihi

5. Vorbesc cu un prieten bun, pe care il vedeam ca pe un frate mai mare. Ciudat.. acum am impresia ca e unul din agentii aceia care vin la usa la tine sa iti ceara banii reprezentand rata saptamanala la creditul pentru nevoi personale. Raspunsurile automatizate m-au afectat intotdeauna, raspunsurile seci la fel, dar parca niciodata pana acum nu mi-a venit asa tare sa vomit :| Prietenul la nevoie se cunoaste.

6. Cand in cateva secunde ajungi, fara sa iti dai seamana, in al 9-lea cer, clar trebuie sa pici la fel de repede, si nu oricum... IN CAP! nu de alta, dar cica ar exista sanse sa iti vina mintea la loc.

7. Cei mai frumosi prieteni sunt aceia cu care nu mai vorbesti de mult, insa in momentele grele te fac sa zambesti si sa te puna pe ganduri.. "Ce epava de om am ajuns.. nu stiu sa imi apreciez prietenii!".

8. Primesc cea mai frumoasa dedicatie pe garso, dedic o piesa pe masura. Ma simt din nou ca in liceu, cand aveam mereu pe cineva care sa imi zambeasca si sa imi transmita o stare de beatitudine, cand aveam mereu pe cineva sa imi dea o tigara, cand imbratisarile si pupicurile pe obraz erau pline de afectiune, cand o nota de 3, devenea de multe ori motiv de gluma. Nu mai fumez...

10. Trupa de suflet nu e acea trupa pe care o asculti non-stop, pentru ca te saturi de ea. Trupa de suflet are melodii alese si este ubicuitara in viata ta nu pentru ca asculti in sistem heavy-rotation piesele, ci pentru ca o asculti si atunci cand ti-e bine, dar si atunci cand ti-e rau. Ascultand o melodie a trupei de suflet, te imaginezi la un concert de vis, cu alti zecii de mii de fani, fredonand versurile, nepasandu-ti de faptul ca nu ai voce sau ureche muzicala. The show must go on :)

11. Iubire adevarata e atunci cand traiesti fiecare zi cu persoana iubita la fel ca pe prima. Iar ma regasesc in cele zise mai devreme :) Insa e normal sa mai intervina anumite stari inconfortabile, certuri. Cel mai rau e cand persoana iubita are o stare ciudata si nu ai ce sa faci. Iti vine sa iei la intrebari toti ingerii, sufletul arde si parca cere cu disperare o solutie divina. Te iubesc :)

12. Uneori speranta poate fi o alta persoana. Un cineva care ar putea schimba lumea, care ar putea schimba mentalitati, destine. Cineva care prin vorbele sale ar putea sa puna o lume intreaga pe ganduri. O persoana care ar putea canta ore intregi, cu o halba de bere pe pian si sa tina in priza audienta toate acele ore. Un el/ea care ar putea deschide cartea sufletului tau si sa semneze in ea cu vorbe alese. Acea persoana nu va fi niciodata un nimeni, pentru ca totusi e o speranta .. si nu o tanara speranta :) Freddy Mercury e mort si nimeni nu il va mai aduce inapoi...

Ma duc si eu la somn, noapte buna :*

Energie

2007-11-13T14:27:00.000+03:00

Dupa un post mai la caterinca, urmeaza si unul mai dragut :)
Nicaieri nu te simti mai bine, decat printre prieteni. Ploaia grea devine doar alta tipa plina de fite, care merita ignorata, pentru ca rasul unui prieten sfideaza toanele ploii si chiar tendintele gri in moda. Monotonia e un fel de curva a orasului, daca se strang cativa prieteni langa tine.. toti aratam cu degetul spre ea si ii dam nume (atentie! nu dau bani la femei :)) ), iar soarele iese mereu cu noi, pentru ca daca este gasca mare , se bucura si el de razele prieteniei noastre.

Nu exista energie mai pura si mai benefica decat cea oferita de catre dragostea prietenilor. De ce? Pentru ca o experienta cu prietenii, o cana de vin fiert bauta cu cei care te suna la 12 noaptea sa iesi afara, pot stimula creierul sa umple pagini intregi/ megabytes de cuvinte, iti pot trezi in minte si in suflet melodii la care nu te-ai gandit niciodata.
Nu fi fraier, baga-ti ceva in ele de terapii si interventii, arunca in pana mea pastilele alea de stres sau ce pana mea iei, nu ai nevoie de astfel de droguri, ai nevoie sa iti tii prietenii aproape.

Vreau sa spun ca acest sfarsit de saptamana mi-au trecut toate. De ce? Am tinut-o intr-o petrecere, am stat printre niste oameni minunati, de nu imi mai venea sa plec dintre ei. Uneori aveam senzatia ca oamenii aceia te invitau intr-un joc permanent, din care nu mai puteai iesi, pentru nu vroiai TU sa mai iesi... atata dragoste fata de oameni si atat respect fata de cel din jur nu am vazut in viata asta si nici in cele anterioare =))

Nimic nu e mai dureros decat dorul de cel care te face sa razi, nimic nu se compara cu exuberanta regasirii cu cel ce te-a ridicat cand ai cazut.

Eh... vorbe....

Pan' la urma au gasit-o pe Elodia????

TEMA LA T.C. :)))

2007-11-09T23:04:00.001+03:00

Acest text reprezinta tema mea la Teoria Comunicarii, pentru saptamana viitoare probabil (trebuia pentru saptamana aceasta, insa.. doamna profesoara a zis sa le pastram pentru data viitoare), un articol de ziar despre un subiect la alegere.

Precizez ca textul este pura fictiune, orice asemanare de nume (numele personajelor, localitatii mi-au venit pe moment) , bla bla bla, este pur intamplatoare. GENUL TEXTULUI: COMEDIE :)))

" Extraterestrii popoesc la Boscauti Solovastru!

Omuleti verzi, OZN-uri, lume panicata, cercetari ale autoritatilor, acestea sunt ingredientele unei posibile variante pitoresti a unei productii science-fiction.

Localnicii comunei Boscauti Solovastru, judetul Vrancea, traiesc de cateva saptamani cea mai inedita perioada din istoria acestei localitati. Ei povestesc, ca de cateva saptamani sunt vizitati de catre fiinte extraterestre, iar ca pe malul raului Putna au loc experimente ciudate. Este o situatie atipica pentru aceasta comuna, deoarece de ani de zile locuitorii ei au trait in liniste, cu frica de DUMNEZEU, iar singurele mijloace de transport ce tranzitau comuna, erau cateva masini care veneau dinspre Focsani si carutele care erau necesare pentru traiul de zi cu zi.
Vizibil speriata si cu vocea tremuranda, doamna Emina ne povesteste, cum acum doua nopti omuletii verzi incercau sa comunice cu ea printr-un limbaj al semnelor, probabil vroiau sa o rapeasca, zice ea. De altfel, mergand spre inima comunei, birtul lui Fane Boeru, vedem o lume schimbata, care isi desfasoara activitatea precum niste salahori din vremuri de mult apuse, speriati de faptul ca daca nu isi vor indeplini norma de munca, vor fi pedepsiti. Oamenii se simt amenintati de o posibila prezenta a extraterstrilor in zona. La birtul mai sus amintit lumea vorbeste doar despre sfarsitul lumii, razboi, servicii secrete si despre ce vor face pe viitor. "L-am maniat pe DUMNEZEU .. iti zic eu! nu vezi ca la fiecare razboi, DOMNU' ne da cate o palma? un cutremur, o inundatie, o boala!" , ne spune hotarat domnul Gelu Piscot, localnic al comunei Boscauti Solovastru. Intr-un colt al localului trei baieti se joaca de-a POWER RANGERS si spun ca extraterestrii nu au nicio sansa in fata lor.
Susceptibil la atingerea acestui subiect, primarul comunei, domnul Titi Balauru, ne spune ca este sceptic in legatura cu tranzitarea comunei de catre fiinte extraterestre, mai ales ca radarele militare nu au detectat nimic neobisnuit pe raza judetului Vrancea.
Zilele acestea, in comuna Boscauti Solovastru, vor veni trei reprezentanti ai ROMANIA UFO NETWORK pentru a face cercetari. Indiferent de rezultatele cercetarilor, satenii vor crede in continuare in OZN-urile ce aterizeaza pe malul Putnei. "

Yuuuuhuuuuuu !!! :)))

2007-11-02T12:11:00.000+03:00

A iesit www.skipy.co.nr !
Daca ar fi sa aleg un job si sa il si iubesc, unul din ele ar fi cu siguranta, web design-ul. Am scris prima mea pagina web, la varsta de 13 ani, si era o pagina incarcata cu date despre scoala generala, ceva biografie despre Mihai Eminescu, gif-uri cu Tweety :)) si alte imagini realizate de mine in Paint (aratau precum picturile rupestre :)) de fapt... mai rau :| ). Cu timpul am mai invatat cate ceva, si am mai facut cateva site-uri pe ici, pe colo. Criticat de cativa prieteni ca folosesc nuante inchise cand realizez o pagina web (negru, albastru intunecat, gri), am zis sa fac ceva pliiiiiiiiin de culori. Asa ca am luat o bucata de curcubeu, acuarelele de acasa si am pictat cu ochii inchisi :))) . De asemenea, pe site veti mai gasi o galerie foto, cateva spot-uri publicitare (fratilor sunt la caterinca si trebuie tratate ca atare :| ) si povesti despre mine. Cu timpul site-ul va fi imbunatatit si voi demara si alte campanii !! :)))
Special Thanks to my Sweet Pinky Ramy, pentru poze, sprijin moral si faptul ca e mereu langa mine, lui Radu, pentru hosting si pentru ca e "baiat gigel" si multumesc tuturor prietenilor, ce mi-au fost alaturi in niste momente mai grele, mi-au suportat toanele tampite si imi cer scuze pentru faptul ca uneori afisez un comportament de-a dreptul idiot.
NE CITIM !! :)))

Yupeee

2007-10-18T18:15:00.001+04:00

Bun ! Am primit confirmarea ca dupa 3 saptamani de la incheierea contractului vor veni cei de la RDS sa imi monteze si mie firul de net, asta avand in vedere ca era deja un fir montat in camera cealalta la Alex. Da, probabil multi spuneti ca de ce nu am tras alt fir pe blat... pai e ultimul pachet de la FiberLink care e BLANA !!! :))))
, si vreau sa profit de beneficiile acestuia :D

Revenind ! Am ajuns in capitala. Nu o sa va obosesc cu trairile pe care le-am avut in primele zile, pentru ca-s patetice si pe alocuri... critice (nu vroiam sa ma sinucid :)) ). Dar e o vorba foarte inteleapta: "Trebuie sa treci prin iad, sa intelegi ce e paradisul". Adevarul e ca in Focsani am cam dus-o ca in puf, numai ca eram prea fraier sa inteleg asta, am dat cu piciorul unor ocazii bune, nu am fost prezent in anumite momente ce puteau fi importante pentru mine sau anumite persoane. Dar au trecut acele momente, am plecat de acolo.. pe de o parte imi pare bine, pe de alta rau, cu un ochi vad trecutul, plin de poveste si care unora le provoaca zambete, altora poate plictiseala, iar cu celalalt ochi vad in ceata.. un viitor neclar, alte personaje, alte zambete... majoritatea false, alte priviri, multe dintre ele pline de rautate...

Trotuarele si strazile aflate in vesnice reperatii, cladirile impunatoare, agitatia, aglomeratia si contrastul amabilitate - grosolanie ce exista in locurile publice ale capitalei sunt toate insirate pe drumuri lungi.. dupa ce ai ajuns la o anumita destinatie, te gandesti imediat la casa.. la siguranta, pentru ca pe acele drumuri lungi te poti pierde, si nu te vei mai regasi niciodata...

Mi-aduc aminte cum in perioada dinaintea venirii mele in Bucuresti, cum anumiti factori incercau sa imi dea incredere ca va fi bine aici si ca am pe cine conta. VRAJEALA !! Din atatea persoane care pendulau in raza mea de actiune virtuala si nu numai, 2-3 mai stiu ca traiesc, exact persoanele la care ma asteptam. Dar cum multa lume afirma acest lucru, o asemenea plecare reprezinta un nou inceput, respectiv noi prieteni, noi locuri, noi obiceiuri, etc. Imi pare rau totusi ca a trebuit sa rup anumite legaturi, e urat sentimentul ce te patrunde cand stergi un id sau un numar din agenda si mai ales... cand incerci sa stergi amintirile legate de acele persoane. E odios cand anumite conversatii de multe ori interesante si in care poate te-ai si implicat mai profund se uita, nu isi mai au rostul sau sunt batjocorite.

Eh, sa revenim si la partea placuta. Am cunoscut lume faina la facultate, ai muuult mai multe sanse de a cunoaste tot felul de lume, datorita seminariilor (unde se intersecteaza anumite grupe), fete multe si frumoase :)) ar mai fi faptul ca am prin zona un parc imeeeeens :D ca ai si alte locatii pe unde sa te mai deplasezi (nu doar Wasserman, Casa de Cultura si Petrom :)) ) si de 1481725891759 ori mai multe posibilitati.

Ar fi multe de scris.. deocamdata am net cu portia, iar in cateva minute Dragos si Marius vor ajunge la mine :D

De marti insa revin in forta :> Ne auzim !!

Shi fasi? ;;)

2007-09-22T14:28:00.000+04:00

Urmarind pe net parerile romanilor din celelalte regiuni despre moldoveni, am vazut ca replicile oscilau intre "astia stiu sa se distreze frate!!!" , "din cauza lor si a oltenilor Romania este o tara pierduta" , "niste betivi" , "fac vin si tuica buna" , "aia sunt saracii Romaniei" etc etc etc etc... nici nu stii ce sa mai crezi. Dar un lucru este cert! Eminescu si Creanga au fost moldoveni :> :))

Moldovean fiind, am cateodata accentul acela ciudat, imi place sa petrec, de multe ori se intampla sa nu am niciun ban in buzunar :)) Moldovean fiind, tatal meu nu concepe masa fara un pahar de vin, iar moldoveanca fiind, orgoliul mamei mele este mai mare decat intregul sistem solar...

Am pus mai sus partea a 2-a de la Budai Beer. Parodia este realizata de niste moldoveni foarte talentati si cred ca merita toate felicitarile posibile. Deci Budai Beer chiar a reusit sa ma faca sa rad !!

Ce imi place cel mai mult, este faptul ca acum a devenit o moda faza cu "shi fashi?". Imbucurator pentru mine ca moldovean in primul rand :))

CONCLUZII:
1.toti romanii au in sufletul lor un gram de "moldovenism" :))
2.de abia astept sa merg cu metroul si sa aud de la copiii dupa ce tocmai termina orele : "Shiii faaaaashiiii??" .
3.ce bun e mustul de anul asta :X

Wallpappers, colors, toane :))

2007-09-15T15:28:00.000+04:00

Am pus niste wall'uri facute de mine zilele trecute, sper sa va placa. Acum depinde si ce toane aveti :))

Unele din ele sunt cu dedicatie ;)

Verde - sad

Rosu - hot

Albastru - dedicatie pt Alina si Teo

Excursie

2007-09-09T12:02:00.000+04:00

Absorbit de canguri.. pardon, ganduri :))) am decis sa mai scriu un post aici pe acest blog condamnat la plictiseala.

Vineri am fost in Galati, sa vad doua prietene bune de ale mele. Da, GALATI! oras aflat la 90 de kilometri de Focsani. Cat a tinut drumul? DOAR doua ore si jumatate. Este ciudat si reprobabil faptul ca intre doua resedinte de judet, aflate la 90 de kilometri distanta, NU exista o cursa directa la CFR si care sa dureze cat pe distanta respectiva. Cea mai rapida solutie e cu schimbare in Marasesti si dureaza 5 ore. Asa ca am fost nevoit ca la ora 6:45 sa iau un autocar, care arata chiar bine. Cat am facut pana in Galati? 2 ORE SI JUMATATE, cum am zis si mai sus. DE CE? Pai da, autocarul oprea in absolut toate comunele !!! In comuna Hanu' Conachi am deosebita placere de a avea langa mine o doamna care nici nu intreaba daca se poate aseza langa mine si parca vrand sa se revanseze. ma intreaba zambind "Te superi daca mananc si eu ceva?". Politicos fiind si dimineata in jurul orei 8, am spus ca nu e nicio problema. Cine si-ar fi imaginat ca un om pe suprafata acestei planete sufocate poate manca ceapa la ora aia in dimineata??? Norocul meu a fost ca acest mic dejun a fost scurt, doamna coborand la urmatoarea statie. In momentul acela am inteles ca din toata situatia asta eu am iesit un norocos, un invingator, daca ma gandesc si la situatia ca putea sa o tina pe o distanta mai lunga si sa aflu ca un mic dejun sanatos si copios se poate manca in mai multe feluri, de la ceapa cu branza, acompaniate de o rosie carnoasa (pana aici am descris si menu-ul preferat al lui Ceausescu - fara gluma :| ) , o tuiculita asa pentru sufletul omului, ca doar o viata avem si trebuie sa o traim sanatos.
Pe drum, domnul sofer, un om amabil, foarte sociabil, care nu se ferea de conversatii, nici macar atunci cand era la volan. Cum sa refuze dialogul cu o doamna care se ducea la Galati pentru un proces. Cum sa nu ii asculte pasurile acelei doamne, care era oripilata de nedreptatea din Romania, cum adica baiatul ei sa fie judecat pentru ca "a dat in cap la una" ??? De altfel, domnul sofer nu refuza nici conversatiile in trafic cu ceilalti soferi. Ce mai? Un gentleman in toata regula. Pentru ca atmosfera sa fie mai urbana in autocar, bineinteles ca s-a pus pe "beat" si a pus un hip-hop din acela, in care fetele sunt denumite popular "pi....pite" :D (cunoscatorii stiu ca am mintit :)) ). Ce naiba? Si maicutele din autocar trebuiau sa ia contact cu viata de strada, daca nu direct, atunci prin versuri.
Ajuns in Galati, m-am intalnit cu prietenele mele si ne-am simtit super. Mergand pe faleza nu am putut sa nu ascult conversatia dintre doi pensionari, care vorbeau despre Napoleon. Dintr-o conversatie despre unul din cei mai mari conducatori pe care i-a cunoscut istoria, urechile mele au avut parte de o intamplare de pomina. Conversatia a fost ceva de genul: "Si ce parere ai despre Napoleon?" , "Ah... Napoleon e maaaare, a fost bun, foarte bun" - impresionat de aceste cuvinte, mergeam cu mai departe, insa mare mi-a fost zambetul cand am auzit si partea cu "Pana mi l-a baut Sandu din pahar".
Cum orice regasire are si finalul ei, trebuia sa plec acasa, insa era ora 15:00, iar ultimul autobuz a plecat la 13:50, insa nu era problema, aveam solutia de rezerva, ruta Galati - Focsani - Onesti - Brasov, dar asta insemna sa fiu facut si conserva intr-un microbuz, lucru care nu facea parte din planurile mele de excursie. Asa ca m-am hotarat sa ma duc la gara. Iubirea mea, CFR !! am luat prima ruta spre Focsani, care implica un personal spre Marasesti (3 ore), un stat in gara la Marasesti (2 ore) si alt personal spre Focsani (30 de minute, mentionand ca din Marasesti la Focsani sunt mai putin de 20 de kilometri). Am luat magicul personal, am primit pana sa plece trenul un cadou de la fete :> , am impartit compartimentul cu niste domni, de la.... Hanu' Conachi (cred ca a devenit lait-motivul acestei perioade din viata mea :)) ), care erau parca desprinsi din reclama aceea de la coniacul Unirea (si chiar asta serveau si pe cuvant ca mi-au facut si mie pofta :)) ). Normal ca nici controlorii nu au putut sa rateze asa intalnire de gradul n+1 (si devenisem gelos si pe ei, pentru ca si-au luat portia de Unirea :)) ). Recunosc ca pe acest drum, mai mult am dormit si m-am trezit pe la Tecuci, unde lumea ducea galeti cu mîl...
Iata eram in Marasesti, de stres imi cumparasem un pachet de tigari (stiu, am zis ca m-am lasat, dar am fost slab in momentul acela :D), un Nestea mare si m-am asezat pe scari in fata garii. EXACT! devenisem ceea ce imi dorisem eu de mai mult timp, un cineva care schimba orasele doar ca sa ajunga acasa, cu un ghiozdan trecut prin ani, o sticla de suc in mana si tigara in gura. Ah, imi venise in fata un maxi-taxi care ducea spre Focsani. Yupeee OH !! :))) In final am ajuns cu bine.

CONCLUZII:
1. eu dimineata mananc foarte nesanatos
2. in toata povestea asta eu am fost singurul ciudat :))
3. suntem o tara plina de sperante
4. stati linistiti ca nu ma reapuc de fumat

PAM - PAM :D

Tot eu

2007-08-28T20:43:00.001+04:00

Bun!! iar nu am timp sa scriu constant pe blog, acum e problema cu mutatul in Bucuresti :)

Revenim... Fiind crescut de parinti foarte prudenti, credinciosi, uneori chiar exigenti, fac prostia sa imi cumpar bilet la mijloacele de transport in comun. De ce prostie? Sa luam de exemplu orasul in care imi voi mai petrece doar cateva saptamani, Focsani, unde pentru a ajunge la cealalta locuinta a mea trebuie sa iau un maxi-taxi. Nimerisem acum 2 saptamani intr-o cursa, unde nimeni nu cumpara bilet, toti urcau si il salutau pe sofer cu replica celebra "sa traiti!" . Urc si eu, dau "buna ziua" si cer bilet. In acel moment toti pasagerii microbuzului se uitau la mine, de parca as fi incalcat o regula al acelei "haite". Soferul imi daduse cu un sictir de neimaginat acel bilet, iar eu am luat acel bilet timid si am mers catre primul scaun liber. Un moment de liniste se lasase in maxi-taxi, dar dupa un minut radioul parca rasuna mai tare, iar pasagerii reluasera dialogul cu "don' sofer". La urmatoare statie mai urca o cucoana, care intinde banii de bilet, dar "don' sofer" refuza, spunandu-i ca pana la gara nu e control, la care doamna in cauza isi asuma fizionomia de mama a papusii Barbie si scoate un "multumesc" din acela desprins parca din filmele porno.
In Bucuresti nu mai zic, am urcat acum 2 saptamani intr-un tramvai cu un bilet in mana.. nu pot sa reproduc reactia pasagerilor care m-au vazut compostand biletul :| Eram un intrus! Geanta din spatele meu deja devenise carapace, iar restul pasagerilor devenisera un fel de pinguini, care imi spuneau prin apele tumultoase "Ba boule !! This is not Sparta :))) Aici daca vrei sa te simti bine, trebuie sa fii un pinguin ghiftuit " .

CLAR !! Eram in Harry Potter sau in Epic Movie :))))

Caracterizand aceasta parte a populatiei, m-am gandit sa postez un fimulet.
Este o parodie, realizata de niste ieseni, foarteee tare frate !! Nota 10 + ! Va las sa vizionati si sa analizati.

Omul ca o prada..

2007-08-07T20:45:00.000+04:00

Hey, I'm baaack :))Dupa un BAC agitat, intratul la Jurnalism si o vacanta mult asteptata, iata-ma cu un nou post, sper sa va placa.....

Nu e nevoie sa fim sfasiati de lei, tigri, pantere sau pinguini :)) pentru a ne pierde intr-un proces de disolutie. Ce nevoie mai e de fiare, de monstri sau de fapturi mici, dar care ne pot digera pe bucati ? E nevoie doar sa ne dam mastile jos, sa nu ne mai ascundem coltii, sa aratam ca in spatele unor ochi frumosi, stau doua sfere rosii. Se spune ca prostitutia este cea mai veche meserie din lume, imi si imaginez cum in neanderthal femeile isi ofereau serviciile pentru o bucata de cine stie ce animal prindeau barbatii pe atunci. Dar cred ca si atunci, barbatii care nu beneficiau de aceste servicii, erau gelosi pe cei care prindeau animale mai mari, pentru ca aveau de unde da si altora, si pe deasupra mai si gafaiau de placere seara prin pesteri. Da, probabil si atunci acele femei erau dominate de gandul "dar de ce aia primeste mai multa carne?"," de ce aia a primit aripa?"," de ce aia sta si la foc sa nu ii fie frig?".

Exact ! Vorbesc despre gelozie, intriga, ganduri negre, care fac parte din natura umana. Acele trei elemente reusesc sa distruga ce doi sau mai multi oameni au cladit cu truda. Ce Cutia Pandorei? ala e un mit, iar din acest mit, nu stiu cate aforisme, clisee si daca te duce si imaginatia, injuraturi... Intriga e o tarfa draguta, care striga in gura mare ca e fata mare si isi gaseste o gramada de prosti care sa o creada si culmea... o data.. de doua ori... de n+1 ori. Fiecare dintre noi am trecut prin acel pat, fiecare dintre noi am fost patrunsi de ganduri de genul "ala/aia sigur are ceva cu mine.. " , "sigur imi ascunde ceva...." , "stii?! o persoana apropiata imi vrea raul", fiecare dintre noi am ajuns sa ne victimizam la un moment dat. Pana si acele persoane pentru care eu am o admiratie imensa, persoanele care nu dau doi lei pe barfe, ajung la un moment dat sa se lamenteze, sa isi bata capul cu niste ganduri absolut stupide, cu misterele universului in materie de natura umana. Intrebarea e simpla: de ce nu putem sa lasam totul sa vina de la sine? De ce trebuie sa ne complicam? pentru ca si asa ne aflam intr-un labirint tampit, unde mai dam si de tot felul de absurditati.

Intriga si gelozia sunt acele soacre care te jignesc mereu si iti dau acea ambitie negativa "maica' tu poti mai mult ! esti prost/proasta ! tu nu vezi ca fata/baiatu' lu' Aurica au tras mai mult??". Din cauza geloziei ne pierdem mintea si dam cu piciorul la ceva bun, ori ne intunecam atat de mult, incat nu ne mai recunoaste nimeni. Asta este emfaza noastra, cu asta trebuie sa avem de a face in fiecare zi, cu asa ceva cea mai sincer persoana intra cu un picior in namol. Varsam lacrimi deoarece suntem intriga si gelozia se dovedesc a fi mai bune la pat, decat bunatatea si sinceritatea, care nu au atata experienta precum cele doua tarfe.

E mai usor sa ne imaginam un lucru negativ, un lucru distructiv, ne este mai la indemana sa ne gandim ca cineva ne vrea raul si ca probabil nu doarme noaptea pentru ca iti merge tie bine. Ne simtim mai in largul nostru cand barfim, cand punem in evidenta greselile altora, ne este mai usor sa fim dezamagiti de prieteni pentru ca ne gresesc, uitand ca au fost momente cand ne-am luat-o rau in freza, iar acei prieteni au fost langa noi, este mai usor sa ne suparam la cea mai mica insulta sau sa interpretam aiurea anumite vorbe. E mai usor sa murdaresti, decat sa cureti...

De ce se spune ca asta e natura umana? Eu nu vreau sa cred asta, eu nu vreau sa murdaresc un covor atat de frumos tesut precum prietenia, eu nu vreau sa imi bat joc de acele culori pentru care am muncit ani de zile si nu vreau ca toti tampitii sa calce neinvitati in casa mea si mai ales pe covorul pe care l-am pus cu atata drag in centrul locuintei.
Eu nu dau doi bani pe barfe si mai ales pe jigniri fara fond, nu iau in seama toti ratatii care ma injura pentru ca nu au altceva de facut.
Daca cineva crede ca ma incadrez in tipologia baiatului finut, care lasa de la sine, eu ma aprind repede si raspund dur si mai ales imi apar cu tarie ce e al meu si pe cei dragi mie.

Mare ti'e gradina...

2007-05-14T11:50:00.000+04:00

Din categoria "am intalnit si romani fericiti", va prezint o succesiune de posturi de pe un forum. Dialogul dintre un pusti de 19 ani si o persoana de 26 de ani. Va voi reda cateva pasaje si comentariile de rigoare.

skipy (adica eu):
ei nu.. dar euuuuuu !! fenomen asa k fanii mei votati'ma

fantasydream (persoana despre care vorbeam):
nu stiu cine esti tu skipy dar sincer eu tot pe Nino il votez si pe maruta

myry (moderatoare):
<>in legatura cu skipy era o mica gluma

skipy:
sunt cel mai mare mc, dj, manager din generatia noua. !!!!!! Am si fan club !!!!!!! Ah si imi place shaorma

fantasydream:
pana ai sa ajungi tu sa fii cel mai mare mc, dj si manager fin generatia noua mai ai de mancat multa shaorma skipi draga, si daca vrei sa stii ca cel mai mare mc din romania este geo dasilva, de la disco tineretului pe care nu il depaseste nimeni, nici macar mc nino de la atomic, cel mai bun dj sunt mai multi cu nume mari printre care tu nu apari iar ca manager ai mult de mancat ca sa ajungi in breasla lor, intamplator am cunoscut cativa si credema ca au la bani si au nume mari si nu se lauda ca tine ca mananci shaorma si faza interesanta e ca si eu sunt din bacau dar de tine nu am auzit, in schimb de nino da pentru ca lam vazut la atatea evenimente si in bacau, si in iasi, si de multe ori la tv iar de tine nu am auzit si nu te-am vazut nimik, esti un nimeni din pacate,un nimeni care se baga in seama, si am cautat de tine pe google si inafara ca esti moderator pe site la maruta alceva nici nu am gasit dar cand cauti de nino pe google gasesti asa ca nu te mai da mare ca nu tine.

skipy:
ai dreptate... mai am de mancat :D sunt din UNIVERS !!!!! mirobolant

COMENTARIU: De aici va dati seama cu ce avem de a face. Specimenul disperat si tampitul care face glume. Combinatia cea mai nasoala am constatat.Pe langa faptul ca fenteaza gramatica limbii romane si ca nu are o logica, mai si jigneste. Frateeeee... cate facultati iti trebuie sa iti dau seama ca faza aia era o gluma ?!?!?! Putea sa ma injure ca am facut o gluma proasta, dar sa imi spuna ca nu m-a gasit pe google si ca mc nino e mare si tare si ca sunt un nimeni (bine aici are dreptate ) , asta denota ca idolul unor persoane poate fi cateaua Laica, pentru simplul fapt ca a calatorit in spatiu.

revenim..

skipy:
fantasydream

hai sa iti explic => tot ce am zis eu mai sus a fost la caterinca. La hoha. Sincer stiu si eu ca Geo Da Silva e cel mai tare Mc de la noi si am, un respect deosebit pt el (inainte eram si fan), dar stii ceva? nu ma intereseaza Laughing Laughing Kiar nu ma asteptam sa ai reactia asta de'a dreptul tampita la o gluma Wink e problema mea cat mai am de mancat si ce trebuie sa fac. Da sunt moderator pe forum la Cata, admin pe forumul fansite-ului Animal X (eu am facut site-ul) si admin pe alte cateva forumuri mai maricele. Ah si daca vreau sa apar pe google, pot sa alerg in fundu' gol din Piata Romana pana in Universitatii si ma stie o tzara intreaga, probabil o sa apar si pe CNN Laughing

Ma repet, a fost o gluma toata faza aia si nu trebuia sa reactionezi in halul acela, prin faze de genul "esti un nimeni" si faze de 2 bani. In primul rand ma asteptam sa te prinzi ca e o gluma . Nu ma intereseaza nici Mc Nino si la ce evenimente a fost el, mai mult ma intereseaza dak ploua acuma in Paris . F bine pt el, sa ii dea DUMNEZEU sanatate. Si eu am prezentat baluri de boboci si baluri ale primaverii, dar sincer, nu dau 2 bani nici pe lucrul asta :)) Si hai sa iti mai zic ceva, Cata (aka Maruta) e cel mai tare prezentator de la noi si el o sa prezinte premiile astea, pt k na.. el prezinta evenimente si in Iasi, Bacau, Focsani, Cluj, Constanta, Bucuresti, Baia - Mare , Piatra - Neamt etc etc etc

fantasydream:
am gasit vreo 10 secunde si sincer zici ca e un mascarici mai ales ca nu prea stie ce sa vb dar cred ca e si pe invers dupa cum il pupa pe maruta, oricum skipy nu e frumos sa te folosesti de maruta si sa spui ca esti mare mc doar ca ai facut intrarea lui maruta
diferenta de la cer la pamant intre tine si nino asa ca laso balta

skipy:
citeste postul de mai sus si da'mi voie sa iti spun k ai iq-ul mai mic k numarul de la pantof :*

fantasydream:
chiar nu mi-am dat seama ca e o gluma, sunt blonda asta e .
scuze ca te-am suparat
nu am nimik cu maruta chiar imi place si ca prezentator tv e super ok dar ca prezentator de eveniment e varza sincer, nu stie sa interactioneze cu publicul iar nino prezinta si a prezentat in toata tara, a fost la cele mai mari turnee si chiar in acest moment are unul prin tara din ce am auzit ca o sa ajunga curand si la bacau cu un festival de moda si deabia astept sa il revad si mult succes si tie si apropo intra pe google si vezi vreamea din paris

COMENTARIU: Blondaa?? Haaa.. am intalnit blonde foarte destepte la viata mea. Am olimpice nationale in liceu blonde !!! Ba mai mult una din ele e olimpica internationala !! Ah si Maruta nu interactioneaza cu publicul?? Oh da , am trait sa o "citesc" si pe asta.
Probabil multi v-ati fi asteptat sa continui gluma, dar deja devenise grav. Tipa chiar credea ca sunt vreun mc/dj/prezentator tv care incearca sa se afirme pe forumuri (asta de fapt se numeste spam), antipatic, fitos si nebun. Pana mea .. ma trezeam intr-o zi cu telefoane de amenintare ca vreau sa fur locul cuiva :)))

urmeaza..

skipy:
^
am yahoo weather in messenger . e mai practic si mai la indemana

fantasydream:
oi avea eu iq-ul mai mic decat numarul de la pantof skipy draga dar pana ai sa ajungi tu sa ai un job ca al meu si un salariu de cinci mii euro lunar cred ca mai ai mult de mancat
esti doar un pusti care se baga in seama pe diverse forumuri ca poate poate aude cineva si de tine

ah da si la faza cu yahoo weather... tot ea:
sincer nu ma intereseaza id-ul tau de mess ca nu am ce vb cu tine deoarece esti un copilas care vrea sa se afirme

skipy:

da ti'am zis k iti dau eu idu meu?? =))))) crezi k idu meu ajunge la oricine? =)))))))))))))
mey ma uimesti, citeste si tu o data ca lumea :)))) vai rad sa ma stric, te'as intreba si ce faci pt aia 5.000 de euro, dar mi'e k nu mai dorm la noapte :*

una la mana eu stau pe forumuri de placere si numai unde ma simt bine si crede'ma k statul pe forumuri nu imi creste mie popularitatea, ti'am zis dak vreau sa ma stie lumea alerg in fundul gol din Romana pana in Universitatii :))))

mey ma faci sa te jignesc si kiar nu vreau sa fac asta, eu sunt o fire pasnica, inceteaza o data, e un loc public pentru numele Lui DUMENZEU. Iar faza cu salariul tau, kiar crezi k ma impresioneaza? eu am 19 ani .. deocamdata ma intereseaza BACul , sa stiu sa vorbesc corect limba romana si sa imi cimentez relatiile de prietenie, nicidecum salariul tau :)))) intreaba-ma si pe mine dupa ce termin facultatea ce salariu am si mai vb

COMENTARIU: Vai !!! Salariu de 5.000 de euro !! Sunt impresionat pana la lacrima :))) De fapt ar trebui sa ma ingrijoreze.. si nu numai pe mine, pe toti. Daca astfel de persoane ajung in functii importante si au salarii de 5.000 de euro, nu ma mai mira ca tara asta se indreapta spre o directie tampita.
Adevarul ca mie a inceput sa imi fie frica. Adica termin o facultate (sper eu Jurnalismul sau ceva cu informatica) si dupa aceea? Da, o sa fiu un tanar care stie sa vorbeasca fluent nu numai limba materna, dar si 2 limbi straine. Si daca nu gasesc un loc de munca? Daca peste tot unde ma voi duce sa caut un loc de munca, voi da peste astfel de persoane. Daca C.V.-ul meu nu va fi luat in seama nicaieri? De ce mi se refuza si mie un salariu de 5.000 de euro ??? Eu stiu ce e ala "Yahoo Weather" , stiu cum se baga o cartela de metrou, stiu sa rezolv o ecuatie de gradul 2, chiar si in multimea numerelor complexe, am blog, am prieteni, stiu sa folosesc un cuptor cu microunde !! De ce???? Oameni buni !! MI-E FRICAAAAA !!!

Batranete... haine grele

2007-04-17T20:40:00.000+04:00

Daca pe la 11-12 ani, consideram ca un prieten trebuia sa vina la noi, sa ne jucam pe consola (pe vremea mea o chestie simpatica numita Terminator :)) ), sa facem temele impreuna, sa mergem cu bicicletele si sa cadem impreuna, sa colectionam cartonase cu personaje din Street Fighters, Mortal Kombat, Power Rangers si chiar sa tragem cu prastiile in gugustiuci :D Acum ma bucur cand cineva isi aduce aminte de ziua mea, cand ma saluta cineva pe strada, cand cineva imi trimite vreun sms de genul "eu fac bine! tu ce p*** mea faci? :)) " sau cand mi se face si mie un moft.
Am ajuns sa fiu calcat in picioare de cei ce se pretind a fi prieteni. Trebuie sa te asigur ca acela care nu te lasa sa vorbesti, care nu iti aude glasul cand incerci sa zici ceva, cel care nu te lasa sa visezi, nu iti este prieten. Iti poate fi un fel de ornitorinc antipatic, un fel de baba infipta in gardul din gara de la Buzau (prietenii stiu de ce :| ).
Acum ceva timp aveam un prieten cu 2 ani mai mare ca mine. Stia omul cam toate miscarile din oras de la noi, statea pe net mai toata ziua, pe la o sala unde calculatoarele erau super naspa, iar netul mergea la peste 12 kb/s la doar 2 dintre ele. Bineinteles ca la unul din acele 2 computere, statea el mereu. Avea mIRC-ul deschis (pe bnc) si un messenger, unde avea ferestre din alea cu inimioare la mai toate fetele. Ciudat e ca am facut cunostinta cu el in niste circumstante mai mult decat ciudate: el vroia sa ma bata :| Si nu stiu cum naiba, desi la fizic nu era nici pe jumatate cat o imitatie de Tom Cruise, ci mai degraba era un fel de licurici de dimensiuni mai mari. La ce ma refer cand zic de faza cu licuriciul? Pai desi toti ziceau ca "vai ce fel arata", lumea mereu parea interesata de el, iar el nu prea ducea lipsa de companie feminina, avea acea "luminita". Acest prieten al meu avea un simt al umorului deosebit de dezvoltat, va marturisesc ca radeam cu el de ma cocosam. Probabil asta gaseau interesant si fetele la el. Cunostea o gramada de lume si prin intermediul lui am ajuns si eu sa cunosc o multime de oameni, unii mai simpatici, altii de-a dreptul infioratori. Si oricat de multa lume il hulea pe baiatul acesta, eu continuam sa merg pe mana lui. Ba ieseam seara in oras cu el, ba venea el pe la mine la scara si fumam o tigara, ma mai duceam la un net, ba imi spunea el mie de problemele lui, ba invers. Mi-aduc aminte intr-o seara, cum am plecat plangand de acasa, pentru ca se certasera ai mei si tot se amenintau cu divortul, m-am dus intr-o sala de net pe care o frecventam noi (numai ca aici plateam amandoi :)) ) si tipul vazandu-ma cu lacrimi in ochi, mi-a dat 2 palme sa ma calmeze si m-a luat afara la "teorie" :) . Nu o sa uit niciodata conversatia aia de pe gangul ala de la Zimbru... si cum a chemat omul un taxiu sa ma plimbe cateva ture prin oras si apoi sa ma duca acasa. Omu' nu avea telefon mobil, insa de ziua mea am vazut cum un numar de orange ma apela... si ghici cine era? EL! sa imi zica la multi ani , mie, "fratiorului mai mic".
Imi zicea sa ma feresc de tot felul de fete, pe altele le facea "bagaboante", de alta zicea "e curva ba Dane!", de alta imi spunea ca e perfecta pentru mine. Si nu stiu cum naiba se facea, ca mereu avea dreptate. Si normal ca trebuia sa fie si Buru in toata chestia asta, ca doar ce e al meu, e si al lui :) Si mi-aduc aminte cum am fost toti 3 la plaja, cu prima oprire la mine acasa, cand de foame ce ne era, ne-am scufundat in pateu pe paine :))) la intoarcere mersesem vreo 7 kilometri pe jos si cautam orice fel de fantana, magazin alimentar, pentru ca eram deshidratati. Si ca sa va zic si o poanta, la un moment dat Buru intreaba o baba de prin Petresti ( a 2-a comuna de la Putna, raul unde facusem baie) => "Doamna, unde gasim o fantana pe aici?", la care batrana: "nu avem cofetarie !!" :)))
Totusi povestea asta s-a terminat, pentru ca eu incepusem sa invat dimineata, iar el trebuia sa isi castige intr-un fel existenta. M-am intalnit cu el dupa atata timp pe o strada mai izolata din Focsani, care duce spre o zona industriala... era cu prietena lui si parea fericit. Ne-am imbratisat, am mai povestit de una de alta si totul s-a terminat printr-o fraza de-a lui: "Bai Dane, da' ce frumos te'ai facut.." :)
Uitandu-ma in monitor, vad afurisitul ala de program, messengerul. Am vreo 400 si ceva de persoane in lista, unele dintre ele (de fapt cea mai mare parte) ocupand inutil lista mea, pentru ca intr-o luna nu stiu daca schimb cel putin 2 vorbe cu 80 din ei. Stiu ca de ziua mea mai mult de 130 din ei nu o sa imi zica "La multi ani!". Constatand aceasta sumbra realitate, ma gandesc cu drag la baiatul acela slab, inalt, care ma scotea seara la 8 in fata blocului la o tigara. Asteptand parca un drum inapoi spre acele zile, ma topesc fara putinta intr-un fluviu de falsitate, de negare. Incerc sa ma identific, alegandu-mi adevaratii prieteni.
Vazand ca asist la un spectacol de striptease de caractere, nu-mi ramane decat sa stau si sa ma uit plictisit la lista mea de messenger, sa mai vad pe unu' ca isi pune vreo poza tampita la avatar, pe vreuna' ca se plange de cat de naspa e viata si pe altul/alta cu vesnica sintagma "salut! mai stii ceva nou de animal x?" :D
Astept plictisit varsta a III-a, sa vad cu ce prieteni o sa fac vreo videoconferinta pe net si o sa ascultam melodiile tineretii.

Pups

Prin noi insine

2007-04-06T17:14:00.000+04:00

In saptamana mare se tripleaza pierderile producatorilor de alimente considerate "de dulce". Dar sunt constienti de asta si isi asuma riscurile, pentru ca foarte aproape de sarbatori, vor veni comenzi uriase la aceleasi produse. Postul in sine, inseamna o perioada de cumpatare, de restrictii, de echilibrare a partii spirituale cu cea materiala. Viata noastra inseamna risc, inseamna raspundere, fara suferinta nu vom reusi sa ne atingem telurile.
Iisus s-a sacrificat pentru mantuirea noastra, pentru a invinge moartea. Aceasta victorie extraordinara ne-a oferit noua marea sansa de a ne sacrifica la randul nostru. Cum adica sansa de a ne sacrifica? Da! Noi avem sansa de a ne sacrifica pentru a face diferenta, sa ne sacrificam unul pentru celalalt, avem sansa de a invata din traseul pe care Domnul nostru Iisus l-a avut pe pamant. Noi putem sa induram unele rautati, conjucturi nefavorabile, stiind ca dincolo de aceste obstacole, ne asteapta un rasarit. Noi avem certitudinea ca daca facem "sacrificiul" de a avea o viata cumpatata, dragoste fata de aproapele nostru, de a intoarce si celalalt obraz atunci cand suntem loviti, de a nu raspunde cu aceeasi moneda celor pierduti. Stim ca daca vom trudi, vom avea parte de Imparatia Cerurilor. Fiecare om isi cara crucea sa, unii reusesc, altii cad sub greutatea ei, altii refuza sa o mai care, iar altii miseleste pun acea cruce pe spatele altuia. Astel, multi vor cara in viata lor mai multe cruci, iar drumu lor va fi mai lung, presarat cu mai multa suferinta.
In ochii Lui DUMNEZEU suntem toti egali, pentru ca DUMNEZEU este in noi. Nu trebuie sa intelegem prin "frica de DUMNEZEU", frica de o forta care la cea mai mica greseala, ne va pedepsi prin amputarea unor membre sau prin orbire... nu.. este vorba de frica pierderii unui loc in Imparatia Domnului. Aceasta frica ar trebui sa ne impiedice sa fim atrasi de mirajul indiferentei, de forta duplicitara a banului, de intunericul urei, sa pierdem respectul fata de aproape si fata de sine, ar trebui sa ne impiedice sa uitam de demnitatea noastra.
Ma repet, DUMNEZEU este in noi. Este in zambetul nostru, in lacrimile noastre de fericire, in privirea noastra atunci cand suntem indragostiti. Noi suntem creatiile Lui DUMNEZEU, iar DUMNEZEU nu cunoaste limite. Daca in creatia omului, regasim pasiune, patima, emotie, motiv pentru care creatiile umane au si defecte, in creatia divina => OMUL, cel care a fost creat in a 6-a zi, gasim perfectiune. Da ! Noi suntem perfecti ! De ce? Pentru ca noi putem iubi, pentru ca noi putem varsa o lacrima, din suferinta sau fericire, pentru ca noi putem simti foc sau gheatza in suflet, pentru ca noi putem deschide usi catre alte lumi, PENTRU CA NOI PUTEM VISA. Iisus Hristos a fost rastignit de catre noi, oamenii, creatia Sa, tocmai pentru ca noi cunoastem perfectiunea. Insa nu stim sa o fructificam... Majoritatea intelegem prin perfectiuni, poavazarea fizicului, diamante stralucitoare, puritatea metalelor pretioase. Adevarul e ca daca ar avea constiinta, toate diamantele si tot aurul din lume, ar crapa de invidie pentru ca nu au Il au pe DUMNEZEU in ele. Suntem in stare sa dam milioane de dolari pe niste tampenii de pietre, considerate a fi "pretioase", dar nu suntem in stare sa ne tinem minte ADEVARATII prieteni, nu suntem in stare sa dam doi bani pe adevarata noastra persoana, nu suntem in stare sa deschidem ochii la stralucirea privirii persoanei care ne iubeste cu adevarat.
Stau si te intreb, ce e mai usor? sa-ti duci crucea pana la capat? sau sa traiesti viata altcuiva? inconjurat de demoni si lipitori....
E Vinerea Mare, haideti sa ne amintim cine suntem cu adevarat si adevaratul motiv pentru care Iisus a facut acest sacrificiu pentru noi.

Joc

2007-03-26T20:47:00.000+04:00

Da stiu, nu am mai scris pe blog de cand avea mama catei la tara. Faza e ca de abia mai am timp sa ma gandesc ca trebuie sa ma barbieresc, sa mi-aduc aminte ca am si prieteni care si trebuie alintati din cand in cand si ei.

O sa scriu despre primul lucru care imi vine in minte. Hmm.. ma gandesc la lipsa de comunicare si imposibilitatea de a lega mai multe cuvinte succesiv si coerent. In zilele noastre, daca nu dai un mesaj copiat de pe nu stiu ce site, cuiva ce serbeaza ziua de nastere, ori trimiti un mesaj de genul "nu prea ma pricep la chestii din astea" , ori suni respectiva persoana si ii spui "La multi ani, multa bucurie... stii nu prea ma pricep la urari si bazaconii din astea, tu ce mai faci?". Mai rau e ca ne jucam cu vorbele, cand e vorba de a rani pe cineva, vorbele pot deveni de multe ori, arma letala. Mi-aduc aminte de prietenii mei mai putin interesati de carte, care pe la ore se inroseau la fata cand era vorba de sa fie ascultati, care greseau raspunsurile, dar cu jumatate de voce, iar dupa ce incasau clasicul "2" , nu vorbeau pana la sfarsitul orelor; aceeasi baieti dupa ore turuiau niste litanii de injuraturi, sintagme demne de cascadorii rasului, aforisme ciudate, dar care de multe ori loveau adanc alte persoane, iar acele persoane ramaneau fara replica. Intentionat sau nu.. pentru ca unii detin arta disimularii si se feresc de orice fel de contact cu golanii. Totusi sunt lumi diferite, e o luma a piticilor aceia care rod alte personaje de picior prin filme, tari in gura, dar care sfarsesc de cele mai multe ori in custi cu alte creaturi puturoase. De cealalta parte, e o lume a elfilor intelepti, care in tacere pregatesc lovitura de gratie.
Aruncam usor un "Te iubesc", ca si cum am arunca pe fereastra covoare unui vecin, sa ni le bata. "Te iubesc" acum e un fel de "Is is safe? Yeah.. there's no sugar". Aceste doua cuvinte au devenit precum cojile de seminte scuipate pe la stadioane, fara nicio mustrare de constiinta, de nevoie, sa nu fie gura plina, sa nu fie gustul prea sarat, pentru ca toata lumea o face. Asa asistam la un meci de divizie judeteana, unde lumea a venit la meci, doar sa fie departe de casa, sa mai citeasca un ziar, sa mai injure vreun jucator ca a dat pe langa poarta.
Nimeni nu mai intelege importanta cuvantului, importanta versului, dintr-un rau liric, care se de obicei se varsa intr-o mare lirica, unde isi gaseau linistea marii poeti, marii maestri ce tineau in suflet secretul cuvantului. Astazi, cuvintele sunt o joaca, o plictiseala, sunete in vant, pierdute intr-o groapa de noroi, unde se balacesc o gramada de idioti.
Putini mai reusesc sa patrunda dincolo de portile mediocritatii, putini inteleg ca e necesar sa fim muritori, pentru a ne elibera de ambalajul asta ce ne tin singurul lucru ce nu poate fi mediocru, sufletul. Insa, astazi ambalajul e mai important, cuvintele mari si cu greutate, sunt sloganuri publicitare, care te atrag si te determina sa mai consumi acel produs, in cantitati mari, pana afli ca ce se afla in acel ambalaj iti poate cauza moartea. Raurile ce odinioara alinau cu sursurul lor si inspirau genii, au secat, lasand loc la apa de la robinet jegoasa si totusi necesara.

A fost odata... arta

2007-03-05T17:59:00.000+03:00

Activitatile ce pana ieri, ne uneau, ne faceau sa ne simtim stapani veritabili ai acestui pamant, au devenit brusc afaceri, jocuri de culise, conflicte, vrajeli. Muzica, fotbalul (sportul in general), arta de a scrie si cel mai grav, copilaria, au fost jefuite de esenta lor, au devenit victime ale procesului de disolutie umana. Aceste fulgere pe cerul existentei umane, au fost inlocuite cu niste lumini palide, ca acelea emise de acele improvizatii de iluminare de prin cartierele marginase ale capitalei.

Muzica inainte aduna zeci de mii de fani pe stadioane, piete centrale, creea o legatura spirituala intre oameni, acele zeci de mii de voci se contopeau intr-una singura, versurile melodiilor deveneau pretext pentru a comunica cu divinitatea, cei de pe scena deveneau taumaturgi, alungand raul prin actul lor artistic. Albumele vandute in numar foarte mare, de nu mai stiai prin ce magazine sa le cauti, prin ce combinatii sa faci rost de ele, te faceau sa economisesti bani, chiar daca era nevoie sa renunti la banii de pachet pe nu stiu cate zile. Muzica era inaltare sufleteasca, era eliberare. Stiai ca la un concert QUEEN ce a avut loc in Londra, cateva zeci de mii de oameni au plans la un moment dat? Muzica te invata sa iubesti, muzica era cea care iti punea in mana stiloul pentru a scrie o declaratie de dragoste persoanei iubite. Versurile aveau o coeziune, reprezentau o poveste si dupa fiecare melodie puteai sa deslusesti un talc. Muzica creea egalitate intre oameni, pentru ca acestia se regaseau intr-un ideal.
Acum... pe langa formatiile vechi care au decis sa duca aceasta misiune pana la capat, a aparut o muzica degradanta, ce dezbraca oamenii de caractere. Recunosc... si eu ascult asa ceva, e ca si fructul interzis. Insa gust putin, atat incat sa simt gustul acelui fruct pe buze. Muzica comerciala creeaza isterie negativa, crime, scandaluri, certuri intre fani, publicitate ieftina, prostitutie, prosteala pe fata. Nicio formatie "comerciala", nu reuseste sa vanda mai mult de 10.000 de albume, nu reuseste sa umple o sala de spectacol, dar cu bilet platit. Insa trebuie sa le vad prin toate topurile, cantand pe la nu stiu ce festivale de bere si nunti, de multe ori cu audienta foarte mica (la nunti e de inteles :D), trebuie sa vad tot felul de declaratii belicoase prin presa din partea lor, trebuie sa le vad pe la nu stiu ce sindrofii, ce se pretind a fi "evenimente mondene". Si totusi exista fani, care le apreciaza munca aceasta, dar de multe ori acesti "artisti" nu dau doi bani pe ei. Aceste trupe nu vor reusi niciodata sa faca cateva mii de oameni sa cante laolalta si din suflet o melodie macar, daramite un concert intreg. Nu vor reusi niciodata sa creeze o legatura intre oameni, sa stearga diferente, granite si orgolii. De ce tot formatiile vechi sunt acelea care reusesc sa inghesuie mii de oameni intr-o sala de concerte? De ce la Voltaj, Holograf, Iris, Directia 5, atmosfera la concerte este de vis ? Raspunsul: oamenii astia mananca muzica pe paine, au talent, au acest dar de a incanta publicul.
Fotbalul pana mai demult strangea lumea la discutii simpatice: transferuri, meciuri superbe, ca apoi sa se ajunga la discutii despre familie, despre problemele de zi cu zi. Fotbalul aducea lumea la un numitor comun, nu era un simplu sport, era o stare de spirit. Dribling-urile unor jucatori precum Pele, Maradonna, Platini, Hagi, te faceai sa crezi ca fotbalul a fost in vremuri apuse, sportul zeilor, iar muritorii de rand ii priveau pe zei fascinati, dar in acelasi timp speriati ca dupa meci puterile lor sa nu se rasfranga in mod negativ asupra lor. Tribunele vuiau de cantece ce incurajau echipele favorite, iar dupa vreun incident major, se luau masuri drastice (vezi dupa incidentele intre suporteri in Anglia => echipele englezesti au fost excluse din competitiile europene cativa ani buni). Atat pe chipul celor implicati direct in meciul de fotbal, dar si pe chipul suporterilor se citea un lucru => PASIUNEA pentru acest sport.
Astazi, golurile lui Henry, atmosfera de la Timisoara, de la meciurile echipei POLI, fazele absolut fantastice inventate de Ronaldinho, perfoamnte precum cele ale Rapidului si a Stelei, realizate in 2006 , in cupele europene, sunt umbrite de catre: scandari rasiste, violente in tribune (soldate si cu morti de multe ori), injurii, violente si in teren, declaratii ce instiga indirect la violenta pe suporteri (si de multe ori chiar pe jucatori), declaratii ce vin de cele mai multe ori din partea unor conducatori de club semidocti. Prostia, banul, spectacolul ieftin, jocul la rezultat, au devenit coordonatele principale ale fotbalului modern. Spectacolul e din ce in ce mai rar, iar cand intr-un meci se marcheaza mai mult de 4 goluri, paginile ziarelor de specialitate sunt umplute de cerneala pe baza acelei partide.
Presa imi da senzatia ca, in scurt timp articolele si editorialele vor fi scrise de catre roboti. Oamenii care au o doza de lirism, care reusesc sa inchege o metafora, sa aiba o viziune mai larga, oameni care au citit lucrari importante la viata lor, sunt facuti sclavi, moguli, prosti, dobitoci etc. etc. etc. Vad pe la tv o gramada de jurnalisti, care nici nu stapanesc bine limba romana, adepti ai anacolutului. Acest fapt ma pune serios pe ganduri. Vad prin presa o gramada de articole care nu sunt altceva, decat preluari de pe alte site-uri, traduceri de pe la nu stiu ce agentii internationale de stiri, fara un pic de contributie personala, dar la inceputul/sfarsitul articolului vezi scris "autor: cutare ziarist".
Copilaria este deja desacralizata, lipsita de speranta, plina de tristete. Acum ceva zile, Nico mi-a trimis o melodie cu un mesaj direct => "Leasa Dragos - Diferente". Este vorba de copilaria unor generatii, din care fac si eu parte. Mi-aduc si eu aminte cu placere cum jucam sotron, tarile, ascunselea, leapsa, ratele si vanatorii si dupa ce am mai crescut putin, fotbal la greu. Si cum spuneau si versurile melodiei, ma ascundeam de parinti, cand ma duceam sa beau apa, venit transpirat de la joaca. Mi-aduc aminte cum dupa o ora de alergat ma duceam sus la etaj sa ii cer mamei o cana cu apa, iar ea imi zicea "Bea mai incet , ca faci rosu' in gat!". Mi-aduc aminte ca parintii ma tot bateau la cap sa mai mananc un mar, o para, o portocala, nu imi bagau pe gat tot felul de pilule (aka vitamine, calciu etc. etc.). Cand imi luau ai mei o ciocolata, de cele mai multe ori era sarbatoare si nici nu ma lasau sa mananc ciocolata aia intreaga, pentru ca "nu puteam sa dorm la noapte" (vorba mamei). Cand imi placea de o fata, ma duceam in gradina din fata blocului si rupeam o floare, din cele ingrijite de vecina de la parter, sa i-o dau acelei fetite. Mergeam prin livada si ne cataram prin tot felul de pomi si cand venea paznicul, fugeam pentru ca "gorila aia mare fura copii", dar cand ne mai prindea, ne zicea " ma da voi nu puteti sa veniti la mine sa cereti ? ". Ziua sapam gropi prin terenul din spatele garajelor, pentru ca noaptea sa ne ascundem in ele, cand jucam "ascunselea". Ar fi multe spus... dar mi-ar trebuie vreo 5 ore la rand sa scriu.. Important e ca desi nu erau conditiile de azi, eram fericiti, inventivi... zambeam.

Astazi, copiii sunt tristi, plictisiti, indiferenti. Messengerul nu mai e doar un soft de chat, e un mod de viata, aici se trimit mass-urile de sarbatori, aici se fac "lipelile", aici se joaca "pool", se fac conferinte, nu se mai strange lumea in fata scarii, sa joace "flori, fete sau baieti". Copiii de azi incearca sa devina "cineva", dar devin imitatii proaste, alegandu-si falsi idoli sau neintelegand mesajul transmis de preferatii lor. Materialismul e o chestie obisnuita la generatiile care vin din urma. Distractia constructiva, cea care te ajuta sa descoperi lucruri noi, sa iti largesti orizonturile, SA GANDESTI, este inlocuita de tigari, alcool si dulciuri.
As mai scrie mult, din pacate fara rost. Sunt doar niste ganduri. Ce bine daca aceste cuvinte ar prinde forme palpabile si ar schimba ceva in bine.

Cine e tipul?

2007-03-01T11:10:00.000+03:00

Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze, cand eram mic si vroiam sa fiu ba Calin de la Voltaj, pentru ca eram fascinat de concertele pe care aceasta trupa le avea in Piata Unirii din Focsani, ba Hiena de la Animal X, pentru ca mi se parea cool, are o voce foarte faina si pe oriunde se ducea, se isca isterie, ba Dan Bitman, pentru ca il chema Dan :))) arata bine, voce din plin, era spontan si mereu energic. Iata ca am crescut si ce-am ajuns :))) Am ajuns in liceu si am avut ocazia sa imi creez si anti-modele, aveam in minte si acel soc, care imi arata : "Sa nu faci asa !" , "Nu fi ca el", "Da-o naibii de proasta". Uneori e bun si cate unul sau doi profesori mediocri, printre mai multi profesori buni, poti analiza ce ii lipseste acelui profesor, cum se poate indrepta, ce il impiedica sa se indrepte. Era o vorba tare de tot "Tot romanu-i fotbalist". Modeland acest aforism as putea spune, de asemenea, ca "Tot romanul s-a nascut profesor". Un lucru demn de remarcat la natia noastra, e ca ne pricem la a da sfaturi, la a critica, la a face niste supozitii de-a dreptul cretine. Si precum acel profesor mediocru, greu gasim acea tarie de caracter, de a ne recunoaste greselilesi de a ni le indrepta si de multe ori devenim antipatici, tocmai pentru faptul ca incercam din rasputeri sa ne impunem statul de "baiat/fata simpatic(a)".

Unii adora rasaritul, altii apusul... Si totusi e vorba de un ciclu etern ... zi-noapte. Totusi, acea stergere a granitei dintre zi si noapte, acel portocaliu, este o efigie a sufletului nostru. Sufletul este singurul lucru al omului, ce nu va cunoaste vreodatra mediocritatea. Spiritul sterge granite, lacrimi si durere. Sufletul, desi poate fi corupt, nu va niciodata o copie, cum nicio stea nu seamana cu cealalta.

Oamenii sunt intr-o continua cautare, incearca sa gaseasca acea raza pe care sa ajunga intre rasarit si apus. Cautam sa fim noi insine, cautam pretexte, cautam sa ne exprimam, sa fim intelesi, sa gasim cele mai alese cuvinte, cautam sa nu fim cenzurati. Insa nu ne dam seama ca aceasta cautare este vesnica si ca muritori fiind, cautarea se va sfarsi o data cu viata noastra. Dar oare vom gasi dupa moartea acea posibilitate de a ne exprima? de a depasi mediocritatea? nu cumva suntem intr-un spectacol? unde ca actori suntem toti egali, insa ca personaje, cele slabe vor incerca mereu sa le intreaca, fara succes, pe cele puternice. Doar unele personaje, ce vor urma un traseu existential anume, ce vor fi initiate in actul puterii, vor reusi sa ocupe un loc mai inalt.

In cautarea mea am reusit sa rezolv cateva "quest-uri", parca am rezolvat cate mistere, parca am reusit sa citesc scenariul de cateva ori pe ascuns, insa tot nu l-am inteles pe deplin. Poate astept mereu primavara, sa recitesc in liniste si impreuna cu natura proaspata, acel scenariu... si poate venirea primaverii cu alaiul ei, ma va inspira si poate imi va da acel pix, cu care sa modific putin acel scenariu.

Primavara a venit, pentru ca azi e 1 martie. Gerul a trecut, ninsoarea insa nu a venit deloc, poate a batut la usa si noi nu am auzit. Fetele primesc martisoare, primesc si dau pupici :))) oamenii isi opresc cautarea pentru un scurt timp, pentru a-si face provizii si pentru a se odihini, insa cautarea va continua...

In sfarsit pe youtube

2007-02-26T16:35:00.000+03:00

Part I

Part II

Cate idei.. atatea lumi

2007-02-17T18:31:00.000+03:00

Fiecare idee ce ne trece prin vastul univers al mintii, reflecta o anumita stare sufleteasca, amintiri ale unor succese sau esecuri, tablouri ale unui viitor apropiat. Inca o data este dovedita complexitatea fiintei umane, care nu se limiteaza doar la chestiuni fizice, ci si la chestiuni spirituale. De fap, ce este ideea? Este o sclipire a mintii umane, o lumina ce poate scoate persoana respectiva din intunericul unor situatii delicate. Insa acele lumini pot fi inselatoare, ca acelea dintr-o padure, pe care de multe ori daca le urmezi, poti ajunge intr-o prapastie.
Mi-a venit ideea cu acest blog, s-a mai creat o lume, una virtuala, unde gandurile mele se contopesc intr-o mare de cuvinte. Unii navigheaza pe aceasta mare, descoperind vreo insula ceva, altii se pierd in ea, iar altii pur si simplu arunca resturi sau isi fac nevoile in ea. Simplu, nu? :)) Revenind la complexitatea omului, mi-a venit o idee :)))) Sa trecem in revista: oamenii isi folosesc un procent foarte mic din creier, iar aceia care isi folosesc un procent putin mai ridicat, au posilibitatea de a levita, de a vindeca boli usoare sau te a citi gandurile cuiva. Intervine oare aici motivul persoanei alese? Sau e o chestiune pur intamplatoare? Se spune ca dupa Apocalipsa, oamenii vor fi judecati, iar dupa un timp, pamantul va fi repopulat, iar oamenii vor avea puteri foarte mari, pentru ca noi, oamenii, suntem mostenitorii Imparatiei Lui DUMNEZEU. Uitandu-ma in jurul meu, ma gandesc la urmatoarea teorie: (poate s-au gandit si altii, si daca da, injurati-ma pe blog, dar postati si cine a mai folosit aceasta teorie, sa citesc si eu vreo scriere de-a respectivului) dupa un razboi nuclear, de fapt.. nu neaparat nuclear, dupa un razboi de mare amploare, cum este de fapt relatat si in Biblie, un razboi intre armata Raului si cea a Binelui, dupa ce alesul Raului va cuceri lumea, iar cei cu semnul Bestiei in frunte vor trece in aceasta armata. Insa DUMNEZEU va trimite din cer acea lovitura de gratie Raului. Eu interpretez altfel.. datorita intereselor economice, va fi un Razboi Mondial, care se va solda cu multe pierderi materiale si omenesti, iar una din cele doua armate va fi rasa de pe fata pamantului, ba datorita unei tornade, tsunami, uragan etc etc etc. Apoi se va naste o noua generatie de oameni, nu neaparat mai buni, mai credinciosi, dar cate prin inginerii genetice sau prin anumite anomalii genetice survenite datorita schimbarilor din natura, omul isi va putea folosi 60-70% din creier.
Revenind pe Terra :))) da stiu.. SF-uri :))) dar a fost un exercitiu foarte bun de imaginatie, de la o idee s-a creat o intreaga lume, aflata intr-un razboi ... prin intersectarea ideilor mai multor persoane, aceasta lumea poate fi perfecta, sa nu mai fie niciun razboi sau din contra, o lume intunecata, macinata de un razboi interminabil. Milioane de posibilitati...
Imi trece prin gand alta idee, sa fiu mai bun cu prietenii. Si deodata imi vin in minte o gramada de amintiri, de imagini, de conflicte. Apar ipotezele de gen "ce ar f i fost daca..." , apar invidii, trairi intense. Insa ideea asta imi vine de mai multe ori si niciodata nu reusesc sa o duc pana la capat. Nimeni nu va reusi sa o duca. E ca un eseu... o scriere ce mereu va putea fi continuata. De multe ori lasi balta materializarea acestei idei, inainte de a o incepe. De data asta nu am mai creat o simpla lume, ci un labirint....

Heeey.. happy people, ideile ne ajuta sa mergem mai departe sau dimpotriva ne ingroapa in singuratate si in temeri. Free your mind :)))

Cand mergeam pe o carare ..

2007-02-14T15:45:00.000+03:00

Animal X - Run Away (New Version)

La fel cum ubicuitatea mamei in viata mea este un fapt ce poate fi dovedit de catre N.A.S.A. , precum si de omul de rand , care nu trebuie decat sa pandeasca la usa si sa asculte dialogurile dintre zeita Hera in varianta mioritica si un Hercule cu burta si par pe aceeasi dilatatie accentuata a organismului si pectorali, asa si tranzitia acestui popor este de astept sa mai dureze inca multi ani de acum inainte.

E plina societatea de acei copii carora le rasuna rocareala in creier, imbracati in negru din cap pana in picioare, pana la manelo-rapperi si chiar pana la acei tipi inteligenti , de altfel, insa care intra intr-un joc tragic, acela al tipului dur, intransigent, cu un caracter de aur, dar care sunt somati de "mami" sa inchida calculatorul si tv-ul si sa se culce la o anumita ora. E plina societatea de kitsch, de copii ratati, pentru ca refuza sa judece, pentru ca refuza sa vada dincolo de orizontul oferit de distractii, alcool, tutun, teribilism si nevoia, pardon !! obligativitatea de a fi cool. Multi inteleg prin coolo a avea haine de firma, masina decapotabila, bratari si lanturi de aur, altii se considera cool pentru faptul ca fac meditatii la gramatica si cunosc cativa termeni in plus si merg pe strada cu un anumit aer de superioritate, nestiind ca pe aceeasi strada pasesc si persoane cu o gandire matematica absolut sclipitoare, persoane cu un talent liric deosebit, ba mai mult, persoane care au scoala vietii si traiesc intr-o stransa legatura cu DUMNEZEU. De altfel, toata treaba cu gramatica, ma face sa mi-aduc aminte ca am fost acuzat pe un forum ca sunt agramat, pentru ca am folosit intentionat o forma considerata a fi corecta in noul DOOM. Azi in sfarsit ma pot declara impacat, desi la un moment dat ma simteam cu musca pe caciula, am intrat pe forum la Pruteanu si am vazut ca folosirea acelei forme este perfect justificata :D
Revenind la treaba cu termenul "cool", trebuie sa spun ca dupa parerea mea, o persoana pentru a fi cool, trebuie sa transmita ceva, sa aiba acel "spark". Da !! cum o melodie este considerata cool, pentru ca transmite o stare, pentru ca te face sa vibrezi, cum un tricou este cool, pentru ca ofera o imbinare de culori sau niste desene comice, sweet, etc. asa si acea persoana trebuie sa fie reprezentata de acea ecutie, a carei multimi de solutii sa fie intersectata cu originalitatea. Daca eu ma consider cool? No Way !! I'm just an ordinary kid :D
Variantele pentru BAC contin subiecte gresite, o gramada de copii sub 12 ani se apuca de fumat, injurat, baut ; o gramada de tineri care mor pe soselele Romaniei datorita vitezei excesive, motiunea de cenzura impotriva Monicai Macovei trece si totusi care este subiectul zilei de ieri? PETRE ROMAN SE DESPARTE DE SOTIA SA !!! Fantastic frate !! Dau pe "Nasu'" - Petre Roman a fugit de acasa, dau pe OTV - aceeasi chestie. Noroc ca pe National TV, la "Miezul Problemei" era Silviu Prigoana, un domn, de altfel, simpatic si care nu crede in filmele cu adolescenti, de productie americana, unde elevii danseaza pe pupitre, iar profesorii fac o liniuta in parcarea liceului cu cei din echipa de baschet a aceleiasi institutii.
Intr-adevar, eu nu pot sa dorm noaptea pentru ca Petre Roman se desparte de cea cu care a stat casatorit atatia ani. Visele mele sunt tulburate de faptul ca acest politician ar putea fi cuplat acum cu o domnita cu 25 de ani mai tanara. Cu siguranta, cainii din fata blocului in care stau, latra in miezul noptii pentru ca doamna Roman a fost parasita. FRAAAAATE !! GET REAL !! poate tipul avea nevoie de niste timp singur, undeva intr-o cabana !! sau poate a fost rapit de cineva, ca tot se spune ca nu raspunde la telefon.
Imi inchei aici acest post. Probabil te intrebi de ce nu am mai scris despre stari sufletesti profunde, ingeri cazuti din rai, printese care se transforma in vampe si alte chestii de gen si am scris despre.... MONICA MACOVEI !!! :))) Pai.. un raspuns concret nu pot sa-ti dau. Insa sper sa iti placa inregistrarea pe care am pus la inceput => Animal X - Run away ;) exista si varianta lenta, de pe albumul "Derbedei", insa mie imi place mai mult asta.
Dar promit ca maine o sa scriu ceva frumos :) Pup si bafta :)))

It's a kind of magic

2007-02-03T18:38:00.000+03:00

De ce am pus clipul asta? Pai exprima exact ce simt eu acum. E o stare de beatitudine. Acea stare ce te face sa ridici mainile si sa devii una cu muzica. Plus ca acea inregistrare are o valoare sentimentala pentru mine.

THE STORY=> eram in clasa a 10-a si am mers cu astia din clasa + BURU si var'su la mare, la Costinesti. Ajunsi la mare, am ascultat pe plaja pentru prima oara melodia de la Funky Dj's - doar tu si eu (care se aude pe inregistrare), a fost ceva nemaipomenit. Petrecerile cu spuma, bataile cu bere cu prietenii si betiile crunte din Tineretului au ceva special, nu au acelasi farmec in alta parte. E ca si un meci de fotbal, un meci Steaua - Rapid care s-ar juca la Focsani, in loc de Bucuresti :| chit ca la Focsani e al 2-lea gazon din tara (ca si calitate), dar e alta lume, stadion mic.

Revenim la starea mea de beatitudine :)) M-am impacat cu toata lumea, nu stiu cum naiba, dar saptamana asta am reinceput sa vorbesc cu Alice (si it's wonderful :D ), cu Tam (de la ea mi-a venit si cheful de panarama pe care il am zilele astea :)) ), cu Zu (intr-o perioada una din cele mai bune prieteni - si poate o sa revenim la aceleasi sentimente :D si ca p.s. - una din cele mai frumoase fete pe care le-am vazut toata viata mea ). E prea misto, pentru ca desi nu am vorbit o persoana indelungata, ne-am evitat si nu am avut curaj (ma refer la ambele parti) sa spunem un simplu "Salut", in cateva clipe parca am vorbit pentru o saptamana :)) Si ceea ce e foarte misto e ca de data asta eu am fost cel apelat :"> Oare sunt eu capcaunul acum? :)) Nu stiu sa zic.. dar de data asta o sa am grija sa intretin aceste relatii, pentru ca sunt persoane care merita si care tin la mine. Pe bune ca a fost aceeasi senzatie ca si cum mi-as fi facut niste prieteni noi, care sa imi placa la nebunie, cu care sa ies la un suc in fiecare seara sau sa ies sa ma bat cu bulgari de zapada la 1 noaptea :)))) mai misto era ca imi regasisem acea capicitatea caterincoasa, faceam lumea sa rada din nou, uneori fara sa vreau, uneori la cat de aerian eram, nu imi dadeam seama. La ce scantei erau in sufletul meu, puteam sa topesc toata zapada care era in parcare aseara. Desi afara batea vantul si era foarte frig, eu imi pusesem wallpapper cu marea, cu soare, cu o barca in larg, protejata atat de marea linistita, cat si de soarele zambitor. Poate asa ma simteam si eu, protejat.. de sentimentele sigure pe care aceste persoane mi le poarta.

Sper sa traiesti si tu ceea ce traiesc eu acum si vei avea marea langa tine si iarna :)

Ce taaareeee !!

2007-01-30T16:03:00.000+03:00

Am adus in promovare (cica :D ) un clip super tare de la Hoobastank. De ce? Pfoai.. simplu => e plina industria muzicala de la noi (si nu numai) de tot felul de maestri ai prostului gust, incat m'am saturat sa vad tot felul de ingamfati pe la posturile TV, cum se lauda ca sunt pe nu stiu ce loc in topurile din strainatate, cand de fapt au cantat la nu stiu ce nunta pe acolo. Niciodata nu am catalogat muzica in proasta sau buna, pentru ca fiecare asculta ce vrea, dar atat timp cat niste pusti care intra pe anumite forumuri si au la avatar tot felul de demoni, scene sangeroase sau versuri satanice, sa imi impuna gusturile lor si sa imi explice ca eu daca ascult anumite melodii, sunt penibil, iar ei sunt la un nivel mai ridicat decat mine. Pfoai .. deci e stresant sa vezi cum aceste persoane, frustrate de problemele ce ii framanta pe la scoala, locuri de munca, etc etc etc... incearca sa isi proiecteze personalitatile in niste imagini total bizare. Macar de ar trai acele stari, de ar simti cu adevarat acea muzica. Pe bune !! astia fac de rusine adevaratii rockeri/rapperi, care nu isi baga un pierce de dragul de a fi in linie cu nu stiu ce artist sau poarta sapca si pantaloni largi ca asa a vazut in nu stiu ce clip cu 50 Cent. Am tot respectul pentru cei adevarati, care inteleg muzica respectiva, care la randul lor se regasesc in acele versuri, dar nu pentru ca mama ii da sa faca exercitii in plus, iar el/ea simte ca viata nu mai are sens si ca un pierce sau un tatuaj ar mai curma din hemoragiile sufletesti.

Sincer.. decat sa ii ascult pe unii care intr-un interval de timp imi vorbesc despre viata saracacioasa din ghetto-uri, cum se lupta cu demonii strazii (droguri, combinatii periculoase, arme), iar dupa aceea imi vorbesc de "gagici misto", "dai din fund fa pi..o", "masina ca a mea, nu mai are nimenea". PENIBIL !! prefer de 20 de milioane de ori sa ascult formatii comerciale !!! Melodiile lor macar suna bine si macar astia pornesc de la bun inceput cu ideea de a face bani si de a se bucura de cat mai multa popularitate. O alta faza de-a dreptul hilara => "voi fanii 3se, Animal X, Akcent, Fly Project sunteti penibili !! numai pustoaice de liceu urate, cu camerele pline de postere". FAAAALSS!! Fata de o gramada de manelisti care se dau rockeri si rapperi, formatiile astea au fani garla, care fredoneaza impreuna cu ele cantecele lor pe la concerte. Desi nu ma omor dupa Akcent, mai bine ascult "King of disco", care de altfel are un sound nice, decat sa il ascult pe Gutza in varianta cu blugi largi si bling bling-uri. Plus ca eu cunosc fani ale acestor formatii care au si facultate terminata, sunt foarte bine platiti si sunt oameni cu o viata absolut frumoasa.

Nu sunt rocker, rapper, sunt doar un pusti obisnuit, frustrat de anumite personaje din jurul meu, care mai face cate un shot de tequilla prin week-enduri si ii place sa asculte muzica ce are ceva de transmis.

AH SI P.S. SKIPY E DIN FOCSANI, INVATA LA CUZA !! NU INVATA NICI LA SPORTIV, NICI LA LICEUL 1 !! AM NICK-UL ASTA DE 5 ANI , DE CAND INTRAM PE MIRC !!! AM FOST SI LA TV CU NICK-UL ASTA DE 3 ORI (DINTRE CARE DE 2 ORI PE TVR - postul national de televiziune pentru prosti).

SI INK CEVA => respect pentru rockerii si rapperii adevarati. Totusi ar trebui sa mai trageti de urechi specimenele mai sus mentionate ;)

Perioada de regasire

2007-01-11T19:18:00.000+03:00

Pauza de la messenger, pauza de la garso, derbedeix , forumuri de radiouri, televiziuni si altele :)) Mereu pentru mine ianuarie a fost un fel de purgatoriu, un fel de luna plina, atat cu valente ale binelui, dar si valente intunecate. In ianuarie a murit Marian, in ianuarie am cunoscut prima mea iubire , in ianurie este ziua liceului meu, in ianuarie mereu uita lumea de mine... Poate aceasta antiteza a intamplarilor este necesara pentru a desavarsi aceasta purificare, necesara poate unor viitoare succese sau poate a unor viitoare dezamagiri, esecuri, conflicte interioare. Am luat o pauza de la ceea ce a insemnat SkipY in perioada recenta de timp, pentru ca acel personaj e ranit, este torturat de multe ganduri rele, este bantuit fantomele unui trecut frumos, care nu va reveni niciodata. Folosind un vechi cliseu, spun ca va renaste un alt SkipY, mai blond, mai albastru in ochi si cu o pofta mult mai mare de shaorma. Probabil vei rade citind fraza de mai inainte, insa incearca sa privesti in spatele acelor cuvinte, sa vezi ce se ascunde, poate se ascunde un amplu proces de metamorfozare, poate se ascunde o poveste care va continua la nesfarsit.

Incipitul acestui an consta intr-o caterinca colosala la scoala si faptul ca sunt bolnav :| luni am avut o cadere si am lesinat, am dormit 12 ore si inca putin. Si ciudat.. nu am visat nimic, mi s-au inchis toate portile. In noaptea aceea am fost prizonierul unui castel de gheata, imbracat doar in niste pantaloni de training, un tricou, boxeri si niste sosete groase. Si nici macar nu aveam zana mea langa mine, sa imi insufle caldura, macar in suflet. Inchis in acest monument al damnarii, am simtit cum telefonul imi vibra, insa nu am avut macar puterea sa ma ridic din pat, imi era rau... eram sfasiat de propria umbra.

Insa gheata s-a topit. Si totusi era noapte, vantul batea, zana mea nu era prin apropiere si am inceput sa rad, totul deodata se transforma.. aveam energie.. deodata peretii de gheata s-au topit si in locul lor au rasarit pereti de aur, venise un aer cald, puteam sa dau cu pumnul in masa. Dap, deodata vad o mana de oameni ce lupta cu umbra mea si au reusit sa o invinga. Uite asta e caterinca de la scoala, o iesire din monotonie, un prilej de a experimenta ceva nou in viata. Este drogul meu, de care sunt dependent. Insa liceul se va termina, iar eu cel mai probabil voi intra in sevraj.

Uite ca mi-am facut timp sa mai scriu si pe aici. Nu te supara pe mine, insa timpul ma alearga pana si in cele mai ascunse insule..

pff ma duc sa invat pentru teza de maine :D bafta

La multi ani !!

2007-01-02T16:32:00.000+03:00

A mai trecut un an peste noi, a mai trecut inca o lupta intre bine si rau, a mai trecut inca un prilej sa ne punem in balanta realizarile si esecurile.

Inca un an skipycios as putea spune :)) Inca un an in care lacrimile au fost negre si mi-au intunecat fata sau au fost cristaline si mi-au dat o fizionomie radianta. A fost un an in care m-am luptat cu proprii demoni si am castigat o batalie, poate mai multe, dar nu intregul razboi. A fost o calatorie intr-un taram necunoscut, cu zile insorite, babuini in locul piticilor din povesti (nu mi-o luati in nume de rau, dar aia chiar ma enerveaza, de cele mai multe ori te trezesti cu ei ca te rod de un picior sau ca sunt evil !!), zane care joaca volei in costum de baie, izvorul tamaduitor ce izvoraste din sufletul muntilor cu un Merlot de cea mai buna calitate :D si multa veselie in randul locuitorilor acelui taram. Iar noptile reci, cetoase, cu oamenii apartinand acelor locuri adapostiti in case, de frig si frica, cu unele din acele zane transformandu-se in demonite hîde si omorandu-le pe cele bune (hai sa zicem si la propriu si la figurat :D ) infruptandu-se din sangele lor. In acele nopti trebuia sa ma lupt pentru supravietuire, multi dintre cei care trebuiau sa ma ajute, noaptea erau posedati si trebuia sa fug de ei si uneori trebuia sa ii vad cum erau omorati de catre alti eroi ce veneau sa ma salveze.. Insa venea o noua zi, veneau alte zile ce de multe ori erau mai lungi ca noptile..

Nu vreau sa fac bilantul anului, ar trebui sa scriu 3 zile la rand probabil, pur si simplu au fost prea multe, insa pot spune ca aceasta calatorie m-a "calit", cicatricile ce mi-au ramas din noptile petrecute aici au ramas, sunt adanci si doar razele de soare a unei zile de primavara le pot vindeca.

Vreau sa povestesc despre apusul acestui an ce a trecut. A fost ca un apus privit la mare, cu persoanele dragi langa tine, pe plaja, cu focul facut si cu o sticla de vodka langa tine. I-am avut langa mine pe cei din clasa (bineinteles aceia care au vrut sa vina si au inteles ca a fi unit nu inseamna a face mofturi, a stramba din nas, a astepta invitatie speciala) si 7 prietene foarte bune. Hmm.. inca o data s-a dovedit ca 7 este cifra magica :)) In acea seara cei care au venit acolo au fost regi si regine, iar eu ma uitam la un bal intr-un palat fermecat. Nu va ganditi ca a fost ceva pretentios, a fost chiar dezmat :)) In acea noapte am avut parte de hrana zeilor, de ambrozia ce asigura nemurirea, pacat ca nu o pot savura in fiecare zi. Am avut parte de caldura unor fiinte dragi, care inseamna mult pentru mine si care au reusit prin frumusetea sufletelor lor sa ma ridice pe cele mai inalte culmi ale fericirii. La un moment dat uneia din aceste persoane i se facuse putin rau, avea febra si am stat cu ea in brate aproape o ora, numai sa ii iau eu raceala.. cred ca as fi stat o vesnicie asa. A fost ceva nemaipomenit.

Ce pot sa zic? Aceeasi clasa nebuna, mereu dornica de distractie si consumatoare de ... senzatii tari :D fie ele din malt si hamei sau struguri :)) Inca mai e putin din operatiunea "traitul anilor de liceu din plin" si trebuie sa fie o misiune perfecta.
Magia anilor de liceu la mine si la cei din preajma mea, s-a vazut din plin.

Ce mai pot sa zic? Despre "fetele mele" ... nu stiu cum intr-un trup omenesc poate incapea atata dragoste si atata daruire. Frumuseetea sufleteasca se transpune in frumusete exterioara.

Nu stiu ce sa mai zic. A fost perfect ! Concertul Animal X era de mult pe locul 2, sufletul meu nu mai era captiv, imi intalnisem eroii :)
Sper ca si tu ai avut un apus de an la fel de frumos sau poate si mai frumos si nu iti dorec decat un an mega fericit si plin de realizari.
LA MULTI ANI

Vreau un zambet :)

2006-12-19T18:22:00.000+03:00

crxtina_iasi on Sunday 17 December 2006 - 00:00:02

Hello!!Ce faci Skip?:DTi-a placut la Roman?Ma bucur k ai venit si tu si a fost atmosfera mai putin"apasatoare".stii tu dc zic asta.. Ms mult pt.sustinere si buna dispozitie pe care o dadeai tutror Pup dulce si ne vedem la urmatorul concert..cand o mai fi el!

Uite ca mi-am facut timp sa mai scriu si in blog :) De ce am inceput cu mesajul asta? E simplu, e venit din partea Cristinei, care a fost la Roman vineri. Ce distractiee !!! Si ma bucur de o realizare, am adus zambete pe fetele unor persoane.

Deci nu pot uita cum au iesit baietii de la restaurant, iar eu stateam cu o parte din fani in receptie, dar nimeni nu zicea nimic, se uita toata lumea ca vitelul la DVD, pana am inceput eu sa zbier "HEEEELOOOOU !!" =)) si s-a uitat SHOP la mine si a zambit si mi-a zis ca o sa vorbim dupa concert.
Acesta a fost primul zambet. Nu a fost un zambet pentru ca as fi stat eu in maini si as fi facut ca un elefant, a fost acel zambet care prevestea ceva, o ploaie. Si ma asteptam sa fie una din acele ploi, care iti lasa un gol in suflet, care te inchide in casa. Camera este lipsita de lumina zilei, deci lipsita de viata, parca nici televizorul, nici calculatorul lumineaza palid, iar tu te uiti pe fereastra si vrei sa evadezi, sa te teleportezi in alt loc, unde caldura fizica se transpune in caldura sufleteasca.
Totusi, a fost o ploaie, dar una de vara, una din acele ploi in care te balacesti cu mare placere si dupa care apare un curcubeu. Ne-am balacit intr-o atmosfera speciala cu baietii, care au stat la poze, autografe si chiar la taclale. Iar curcubeul a fost senzatia pe care am avut-o cand am vazut fanutii fericiti, zambitori si razand la glumele mele tampite :))))

M-a intrebat cineva ce imi doresc de Craciun. Pai.. ceva material, poate vreun mp3 player sa nu ma mai plictisesc pe drumurile pe care le voi face de acum inainte, pentru ca tare nasol e sa mergi 3 ore cu microbuzul/trenul si sa te uiti la ce face lumea din jur :))) Dar cel mai mult mi-as dori sa ii vad pe cei dragi zambind.

O reclama TV geniala pentru sezonul asta, ar fi cu un slogan de genul "Zambeste sincer!" si sa arate cum zambesc oamenii dupa ce isi primesc cadourile.
Tu ce crezi? :)
Zambeste :*

Nu mai e misto :(

2006-12-12T22:45:00.000+03:00

Blog-ul acesta e un pas spre un alt "eu". Da, incerc sa ma schimb. Incerc sa fiu mai bun. Incerc sa imi impartasesc filele sufletului cu tine, sa afli ce ma framanta, ce nu ma lasa noaptea sa dorm, ce ma face sa radiez, sa ma simt intr-un univers paralel, intr-un colt de rai, condus de ingerul pazitor pas cu pas.

In perioada asta ma simt ca o carte veche, recitita de mai multe ori, dar stim care e soarta cartii in ziua de azi. Majoritatea cauta ceva inovator, ceva sa mearga mai repede, ceva sa iti aduca acea stralucire in ochi, putini mai sunt cei care au intr-adevar ce alege pentru nominalizarea cartii preferate. Da, putini sunt aceia care recitesc o carte cu aceeasi placere de fiecare data. Multi citesc o carte pentru "chestia exploziva" , pentru acea chestie vulgara sau pentru acea minciuna cu iz de adevar, cu miros imbatator sau poate acel adevar, dar imbracat in toale "la moda". Nu vreau sa fiu o carte la moda, nu vreau sa am acea "explozie" stiind ca nu ma reprezinta, vreau ca tu sa stii ca sub doi ochi albastri, exista un ocean, exista un personaj care navigheaza, uneori pe vreme buna, uneori pe furtuni si alteori naufragiaza si se mai gaseste acea zana buna sau acel capitan care sa il resursciteze.

Am inteles acum ca fetzele care sunt in stare sa isi asume o aura angelica atunci cand esti pe culmile succesului, sunt de fapt niste umbre, care odata cu stingerea luminii succesului tau , vor disparea. Inteleg acum ca aceia care imi zambeau si ma sarutau pe frunte cand obtineam cate o victorie, de fapt erau acei ingeri adevarati, uneori gata sa anihileze acele umbre.

Multumesc Ramy si Adalici >:D<

Mos Skipy

2006-12-09T14:49:00.000+03:00

Pfoai m-a cuprins febra sarbatorilor . DEJA :| Am chef sa ma impac cu toata lumea cu care m-am certat (bine cu care se poate :D ) , sa reiau niste relatii parca fumate, din care au ramas doar niste chistoace (iarasi , daca se poate :D ). O sa imi fie greu, dar trebuie sa incerc, merita, vreau sa fiu un om mai bun :) vreau sa fiu CINEVA, nu vreau sa ajung sa merg pe strada, prin liceu, pe scara blocului si sa nu imi salut cunoscutii, sa neg relatiile cu anumite persoane, pentru ca imi neg identitatea, trecutul, faptele..

Hai sa fim mai buni de sarbatori :)

Demoni printre noi.

2006-12-06T16:31:00.000+03:00

Cel mai probabil ai vazut pe la televizor cum reactioneaza anumite persoane cand intra in Biserica sau simt mirosul de tamaie, cand incep sa tremure, sa manjeasca numele Domnului, sa pangareasca cele Bisericesti. Acelea sunt considerate a fi persoanea posedate de demoni. La 10 ani am vazut intr-o emisiune de pe Antena 1, o slujba de exorcizare, care sincer m-a facut ca 2 luni sa imi fie frica si de umbra mea. Insa prin credinta si rugaciune, am trecut peste acest soc. Acum pot vorbi chiar foarte deschis si fara niciun fel de teama despre acest subiect, stiu ca DUMNEZEU ma protejeaza. Insa multi din acesti oameni sunt pur si simplu bolnavi psihic. Sincer am vazut multi oameni care se credeau reincarnari ale unor personalitati ce au marcat istoria noastra, insa niste personalitati de mult stinse din viata, am vazut persoane care tremurau din senin, persoane care faceau ca tot felul de animale.
Si totusi, dupa mine, cel mai periculos demon nu este acela care se manifesta prin intermediul unor infatisari omenesti, nu este acel demon cu o fizionomie fioroasa, acel demon cu privirea intunecata, venit din cele mai adanci grote, pline de flacari si suflete ce incearca sa scape de chinurile acelei lumi malefice, nu.. pentru ca DUMNEZEU nu ar permite unei asemenea infatisari sa ni se afiseze, sa ne faca rau. Eu cunosc demonul cel mai distrugator, demonul care mananca suflete, demonul care degradeaza omul si fizic si mental. Numele acelui demon este INDEFERENTA.
Indeferenta pentru mine este un demon femeie, care ma poseda de multe ori si imi traspune sufletul in alt taram, uitand de mine in realitate. Uit de cei care ma iubesc, care uneori imi mai amintesc ca totusi ei sunt lumea mea, uit de mine, uneori sila care ma cuprinde, care ma sufoca, ma face sa ma pierd, sa nu mai stiu ce e cu mine. Indeferenta este demonul care ma face sa ma trezesc dintr-o data singur. Acest demon ma seduce, imi sopteste cele mai dulci vorbe, imi promite bogatie si faptul ca ii voi avea langa mine mereu pe cei dragi.
Iarta-ma daca esti unul din aceia care se simt uneori respinsi de mine, care se simt lipsiti de afectiunea mea, desi o merita cu prisosinta !

viata la... scoala :|

2006-12-05T16:21:00.000+03:00

Iti dai seama ca in primele mele posturi, trebuia sa fie si unul despre scoala. Mi-aduc aminte ca de multe ori aveam la status o prostie de genul "M-am nascut un geniu, insa scoala si educatia m-au ruinat!". Exista oare un sambure de adevar in acest aforism? De ce trebuie sa fim educati? De ce trebuie sa urmam niste reguli stricte? Suntem prinsi, de fapt, intr-un proces de spalare de creiere? Astea sunt niste cugetari, care pana la urma nu tin de un pusti de 18 ani, care poate deja are creierul spalat, intr-un procent foarte mare.

Scoala m-a invatat foarte multe lucruri: elemente de cultura generala, asta mai mult pana la 14 ani; trecand la liceu, mi-am format in 3 ani si ceva un caracter, sper eu, unul frumos, nu unul puternic, am invatat, deci, sa fiu om, pentru ca liceul mi-a oferit foarte multe anti-modele :D

Ce e cu revolta asta pe mine? Pai.. joi e lansarea Best Of-ului Animal X, la Bucuresti, iar eu vineri am simulare la romana. Da, inteleg ! am un bac de dat. Dar cu ce pana mea, ma ajuta o simulare la romana, in luna decembrie ? avand in vedere ca nici macar nu am parcurs toata materia necesara. E o aberatie!!!! O aberatie la fel de mare ca fiecare varianta propusa pentru a se da la simulare. Asta e motivul pentru care eu o sa stau joi seara, cu un gol in stomac (sau in suflet :D locutiunea exprima acelasi sentiment) si cu un nod in gat, asteptand parca din cer, de la divinitate, un pahar cu apa si un covrig, sa imi treaca aceste stari.

Nimeni nu stie, ce o sa fie in sufletul meu, in acea noapte, pentru ca aveam ocazia sa vad o gramada de fani din tara si sa imi revad prietenii din Bucuresti, la care tin foarte mult. Ceea ce ma face sa ma oftic si mai tare, stiind ca nu voi vedea aceste persoane, este dragostea mea neconditionata pentru fanii Animal X. Multe din chestiile pe care teoretic le fac pentru trupa, sunt de fapt, facute din tot sufletul pentru fani. Animal X este trupa cu cei mai multi fani din Romania, dar si cei mai frumosi fani => deplasari prin tara, pancarte, sloganuri... ceva minunat.

SI IN + ERA O OCAZIE SA MA VAD CU MY HOMIE ADA :((( (later edit :D )

Insa, sa revenim la problema principala, abordata in acest post si anume SCOALA!! De ce regulile acestea stupide? De ce prea multa teorie si asa putina practica? De ce intoarce scoala parintele impotriva copilului, fara a-i da sansa acestuia din urma sa isi prezinte o doleanta in legatura cu acele practice scolare. Cum naiba sa invat eu sa fac ceva bun pentru omenire, invatand numai formule ?!?!?!? formuleee... formuleee.. formuleee.. si cand e vorba de un proiect de laborator sau ceva de genul asta, ori se face o data pe an, ori se face doar asa, in bataie de joc, doar sa fie trecuta activitatea respectiva, ca fiind facuta.

Si printre aceste mizerii pe care elevul roman, trebuie sa le suporte in invatamantul preuniversitar (pentru ca din asta fac parte deocamdata), azi a aparut si o raza de lumina, un proiect pentru atestatul profesional la informatica. Dap.. proful de info (si mate de acuma dintr-a 12-a :D ) a stiut mereu sa ne atraga, a facut invatatul mai interactiv. Proiectul meu consta in confectionarea (mai bine zis improvizarea) unei tabele de marcaj pentru sala de sport a liceului, la care invat.

Eh.. mai sunt de spus o gramada despre scoala, iar pe parcurs voi mai posta despre acest subiect. Pana una alta, ureaza-mi succes la proiect ;) pup :*

Prietenia.. as putea scrie o carte

2006-12-04T20:38:00.000+03:00

Uite ca este posibil sa citesti gandurile unei persoane. E extaordinar cum citind lucrarea cuiva, te poti transpune intr-o alta lume sau mai simplu, poti vedea lumea prin ochii acelui cuiva. Nu te astepta sa vezi lumea prin ochii mei, daca citesti vreun comentariu la aceasta fituica. Nu sunt un geniu, pentru ca am cunoscut fericirea, poate voi innebuni, dar asta nu din cauza vreunui har. Eu ma pot raporta la restul lumii, pacatuiesc mult, iubesc mult, am foarte multe vicii, nu reusesc de foarte multe ori sa inteleg niste chestii deseori banale. Nu sunt un geniu, pentru ca fericindu-i pe altii, ma fac fericit pe mine insumi. Eu nu cred ca imi voi depasi vreodata conditia, eu nu pot depasi niste limite ce separa lumea obisnuita, de lumea deja detasata. Da... nu sunt un geniu! De ce merita sa citesti toate astea? Sa vezi un mod de viata in viziunea unui om fericit.

Prietenia... v-ati intrebat vreodata daca geniile au cunoscut acest sentiment? Da... banuiesc ca in diverse opere de critica literara, un anumit autor a fost prieten cu alt autor, pentru ca ieseau deseori la o cafea, discutau politica, discutau despre alti scriitori, dar oare se confesau ei oare unul celuilalt? oare unul din cei doi i-a spus celuilalt ca simte ceva profund pentru o anumita persoana? sau de vreo boala grava? sau de alte probleme ce ii macina sufletul? au iesit ei vreodata impreuna din vreo problema, ce parea fara iesire?
Dar tu? stii ce e aia prietenie? ai iubit vreodata pe cineva ca pe un prieten? Eu DA! Iti pot spune ca vorbele acelui prieten ma alinau, imi dadeau putere sa ajung la mal, sa gasesc o liana cand ma aflam intr-o mlastina. Da ! Acel prieten mi-a oprit sangerarea, cand o bucata de geam mi-a cazut peste mana, acel prieten plangea cand plangeam si eu si ne stergeam lacrimile unul celuilalt. Lui ii puteam spune ca cineva drag mie imi este bolnav si pe moarte, iar el gasea mereu o cale de a ma face sa inteleg ca suntem DOAR oameni. El stie sa ma faca sa ma trezesc razand dimineata, dar in acelasi timp sa ma faca sa adorm cu un zambet pe buze. Cu el pot merge cu cortul in mijlocul padurii, stiind ca si lui ii va fi frica si la un zgomot mai ciudat, amandoi vom urca in acelasi copac si dupa ce vom constata ca a fost vreo veverita, sa radem amandoi unul de celalalt. Cand termin o relatie amoroasa, el va fi cel care ma va duce intr-un bar si imi va cumpara de baut, e adevarat, cu limita, si imi va baga pe gat cliseul: "Ba! mai sunt o gramada ca ea!!!". Tot el este acela care ma va trezi la 5-6 dimineata sa fugim si dincolo sa stam la o scara, sa aprindem o tigara si sa incepem sa povestim despre toate tampeniile facute. Si gandeste-te ca ar mai fi multe de spus, multe de exprimat, iar unele trairi pur si simplu nu pot fi puse pe o foaie, ci pastrate in adancul sufletului, pentru ca sufletul, este ochiul Lui DUMNEZEU.

Ai trait asa ceva? Inseamna ca ai trait cu adevarat ! Tii la el sau la ea? Nu da dovada de prostie. Spune-i ce inseamna pentru tine. Lasa orgoliul deoparte... renunta la faze de genul "azi nu m-a sunat, o sa astept si o luna sa ma sune el"; "el m-a apelat de 5 ori, eu de 7, nu e corect, e randul lui acum!!".
DA! Lasa-te scufundat in aceasta dragoste, ineaca-te.. Un om care se ineaca in apa, cand nu mai poate iesi, intervine un fenomen ciudat, creierul proceseaza niste imagini in care acea persoana se imagineaza la caldura, in fata unui semineu, adesea langa persoana adorata. Prietenia de aceasta data, nu este o iluzie, nu este ceva procesat de creier, pentru a sfarsi tragic.

Eu sunt acela care a fost schimbat de catre stiintele reale, am descoperit prea multe. Blaga nu a strivit corola de minuni a lumii, eu am mai rupt cate o petala, poate cu bricheta mai ardeam una sau ma jucam de-a "ma iubeste, nu ma iubeste", dar de frica sa aflu ca exista posibilitatea ca acea persoana sa nu ma iubeasca, lasam cateva petale.

Nu refuza prietenia sincera, nu o nega, pentru ca negand-o, negi existenta Lui DUMNEZEU.
Eu nu iti tin morala, nu incerc sa iti dau vreo lectie, dar citind aceste randuri, automat ai vrut sa vezi lumea prin ochii mei. Poate citind aceste randuri, vei ajunge sa ma iubesti, sa traiesti alfel, sa vrei sa ma cunosti. Te vei intreba, daca intr-adevar eu am fost acela care a patit toate aceste lucruri, te vei intreba daca eu chiar simt cu adevarat cele spuse mai sus...

Te las sa descoperi lumea prin ochii mei, te sarut pe frunte, te imbratisez si astept sa fii si tu unul din oamenii... cu adevarat... FERICITI.

Am blog !!

2006-12-04T15:34:00.000+03:00

Dap, am blog in sfarsit !! Pentru fanii mei si nu numai :D in curand noutati :D